Wednesday 24 October 2012

Un necaz nu vine niciodată singur

Bună seara (zic seară, deşi e doar patru şi un pic, fiindcă îmi vine să adorm)!

Norocul nu-mi prea dă târcoale de câteva zile. Toate lucrurile ce ar trebui să mă ajute îmi pun beţe în roate. Scriu de la sala de internet a facultăţii şi mă bucur că mai există. Netbook-ul meu nu mai vrea să pornească. Deloc, deloc.

Azi am lucrat pe fragmente din două filme documentare, pe partea de transcriere şi de subtitrare. Îmi place, dar ia mult timp. Cel puţin, dacă vrei să obţii ceva de calitate. Îmi închipui că segmentarea de la subtitrare seamănă puţin cu cea pe care trebuie să o facem pentru interpretare. Cu cea din urmă nu stau atât de bine, trebuie un efort de voinţă pentru a mă disciplina să fac chunking

Am încă puţin până la cursul de suedeză. În mod normal, urma ora de retur, dar săptămâna aceasta numai normală nu e. Tot răul spre bine.

Am trecut prin toate fazele de nervi şi deprimare, acum pot chiar să rânjesc (un rictus sarcastico-ironico-masochist).  Ei, ei, măi Murphy!

Pe mâine voi salva câteva informaţii pentru un discurs la engleză. Cel de la franceză e reciclat de săptămâna trecută şi e despre turismul din Egipt. Îl voi înregistra, dar nu ştiu când voi putea să-l şi postez. Le descărcam prin bluetooth până acum. 

În cel mai rău caz, le scriu şi le postez aşa. Până mâine seară am şi patru mici proiecte de terminat. Nu va fi uşor, dar mă voi descurca cum pot eu mai bine. Din fericire, creierul meu nu are nevoie de Windows şi poate funcţiona şi aşa.

Gata vorbăraia: neapărat rezolv sudoku pe două zile şi pe urmă îmi adun toate materialele informative de care am nevoie.

O seară faină!

No comments:

Post a Comment