Încep așadar, pe bune, „cariera” mea oficială de blogăriță. Spun asta pentru că discursurile au devenit viața mea de-a lungul acestor câteva luni, iar dacă voi reuși să pun acum un singur fișier, atunci să pun alte două, alte nouă, alte nouăzeci și nouă, va fi floare la ureche.
E un discurs foarte ușor și lent, pentru că îl făcusem și gândisem în engleză inițial. Mii de scuze pentru atâtea pauze, româna mea mai scârțâie pe ici-pe colo.
Dar, gata cu vorbăraia. Acum e-acum: ascultați aici.