Bună seara, bună seara,
Lucrat-am şi azi în grup de lucru. Patru ore chiar. Făcând o mică recapitulare a tuturor discursurilor şi observaţiilor din această săptămână, am ajuns la concluzia că dacă rezolv problema prezentării, restul va deveni mai uşor şi poate chiar va veni de la sine în unele cazuri.
Prin urmare, eu nu mai sunt eu. Eu sunt Jacques Fatalistul, sunt Arya Stark, sunt Don Quijote, sunt un cameleon, sunt câţi şi mai câte ...
Trebuie să mint frumos şi convingător: pe asta mă voi axa. Când vorbesc, discursul nu va fi al oratorului. Gata, l-am furat. Va fi discursul meu. Iar eu când am ceva de spus, nu şovăi, nu reiau bucăţi de frază, nu-mi caut cuvintele. Când ştiu ce vreau să spun, spun. Ce lipseşte, lipseşte. Îmi asum omisiunile de pe acum. Îmi asum şi pauzele lungi, cu condiţia să fie între fraze şi nu în interiorul lor.
Am mult de tradus, dar îmi place. Netbook-ul încă nu e funcţional, dar mă descurc. Acum funcţionez şi fără el, pe bază de voinţă, bunăvoinţă şi bunădispoziţie.
Mâine îmi aduce tata pachet. Mi-a făcut pate de casă. Nu e rău deloc. Cu puţin noroc poate reuşesc să şi ies undeva în săptămâna a cincea, cine ştie?
Pe curând (sper)!
No comments:
Post a Comment