Bună seara,
Tot stând de vorbă cu unul/a şi altul/a, mi-am dat seama că nu am cu cine semăna ca să nu fiu sfătoasă şi căpoasă (adică, o "specie de catâr", conform definiţiei din integramele mele).
M-au fascinat mereu debitul (verbal) maaare şi poveştile rudelor mele, mai ales a celor pe linia feminină. Cele de la ţară m-au atras parcă şi mai mult, din cauza registrului atât de diferit, a palatalizărilor şi a cuvintelor curioase, gen baraboi, barabulă, pere (pentru cartof), puiuc, îmblătit, şi multe altele.
Cred că stereotipul ardeleanului lent e de-a dreptul stupid. O fi bazat pe populaţia masculină, care preferă să tacă şi să facă. Căci unele dintre mătuşile mele aveau un hong ... oioi! Ca meliţa le mergea guriţa, fie iertate.
Azi am lucrat mult. Chiar şi bine, pe alocuri. Şi din franceză, şi din engleză. Cred că mi-am ales foarte bine obiectivul şi deja încep să văd o îmbunătăţire. Parţial, am reuşit să fac chunking şi să fiu foarte sigură pe ceea ce spun (vocea de Teleenciclopedia).
A fost ziua fratelui meu mai mare, aşa că am luat un taxi până la el la serviciu, să-l pup şi să-l trag de urechi (aşa, drăgăstos). Nu am avut decât câteva minute împreună, dar şi câteva minute contează. Contează enorm.
Pe mâine, pentru orele de franceză, îmi propun să nu las nimic să mă destabilizeze. Totul e uşor. Uşor şi fain, no! La discursuri nu am lucrat foarte mult: m-a prins flama şi am adormit după cină. Aveam nevoie să recuperez somn. Urmează repriza a doua.
Noapte bună!
No comments:
Post a Comment