Bună seara,
E târziu și sunt ruptă de oboseală. Este (deja) săptămâna a șaptea. Pentru săptămâna aceasta am următoarele obiective:
-să tac când trebuie și suficient
-să mă prefac că am rezerve inepuizabile de adrenalină
-să-mi dozez mai bine efortul
-să zâmbesc și să fiu activă, chiar dacă de fapt vreau să pic jos și să dorm
-să nu iau anumite remarci și comentarii personal
Azi am făcut o singură simultană, engleză-română (am avut patru ore de engleză). Nu a fost grozavă deloc. Am avut un decalaj aproape de zero (ba chiar am terminat înaintea oratoarei de câteva ori). Se subînțelege cât de șifonată a fost limba română. Eram cam obosită și mă concentram pe prea multe lucruri deodată (înregistrează-te, aranjează caietul, gândește-te la obiective, memorează numele proprii pe care le-ai auzit pentru prima oară în viață). Dacă tăceam când știam că trebuie să mai și tac, ce bine eraa ...
Am umblat multișor de tot, pentru traduceri, finanțe și treburi de gestionare a tehnologiei. Așa-i că sună pompos? De fapt, mă bucur că am reușit să cumpăr o placă de sunet externă. Acasă am găsit și stick-ul meu drag de bluetooth. Am descărcat deja un discurs de pe telefon și vor mai urma. Toate premisele sunt îndeplinite pentru a reveni la normal cu blogul. Am relativ mult de tradus în perioada imediat următoare, dar cred că măcar trei discursuri pe săptămână pot pune sus. Promit să postez unul mâine seară.
Aș mai scrie, dar am de terminat două discursuri și la unsprezece jumătate cel târziu trebuie să dorm (trezirea e la șase). I-am cerut colegei de cameră să dea în mine dacă nu sunt în pat la ora aia (vătămare corporală autorizată).
Noapte bună, somn ușor, șapte purici pe-un picior,
Ce bine că am sonor!
No comments:
Post a Comment