Am puțin puțin acces la internet, ca prin minune (există niște rețele „ fără oi” nesecurizate). Am făcut din camera de cămin un fel de casă, dar îmi lipsesc încă multe. Nu-i nimic, fac o listă pentru mama, cu strictul necesar pentru o săptămână. Nici nu știu ce m-aș face fără ea.
Am încercat să înregistrez un discurs. Nu e prea bun sonorul fiindcă sunt exasperată deja de mașinile pe care le aud, de alarma care s-a declanșat în mod repetat, de sirenele pe care le-am savurat la mijloc de discurs, și așa mai departe. Precizez că geamul e deschis, deoarece colega de cameră și-a atârnat un umeraș cu o haină la uscat și nu am cum să îl mut fără a-l murdări.
Partea bună e că totuși am înregistrat un discurs într-o zi în care mă așteptam să șomez. Și l-am înflorit pe ici-pe colo, tot repetându-l. Acum poate că l-aș putea face mai bine și mai lent, și mai frumos, și fără bâlbe, dar nu mai are cine. Mă bag în pat mintenaș. Arăt ca o cotoroanță și simt că mi s-au umflat ochii cât cepele. Și tușesc ...
No comments:
Post a Comment