Bună dimineațaaa!
Pe ritmuri de Franz Ferdinand, pun țara la cale. Adică, pun la cale mutarea mea în Cluj. Din fericire, nu-i chiar așa de departe și-s mai mult decât obișnuită cu hămălitul. Nu prea servesc eu plimbări în taxi și bagaje ușoare și minuscule. E un lux pe care nu mi l-am permis niciodată.
Am luat un mic dejun colorat și sănătos: piure de spanac cu un ochi prăjit pe o singură parte, cu danteluță pe margini și pojghiță pe care, dacă o spargi, poți să eliberezi o dâră prelungă de lichid galben ca soarele. Mic dejunul campioanelor (la mâncat ouă cu gălbenuș neîntărit). Urmează un ceai neîndulcit (de fapt, o infuzie de plante).
Mi-am dat seama cum să-mi înregistrez mai cu spor discursurile: în loc să le las în formă de notițe, le scriu cuvânt cu cuvânt. Sigur, asta doar în caz că voi fi avut deja vreo zece încercări eșuate. E o chestie faină reverbalizarea unui discurs din altă limbă după câteva luni. Și cred că e o modalitate bună de pregătire.
Careul de sudoku va trebui să aștepte până după-amiază. Voi fi prea ocupată cu bagajul. Totuși, nu voi trage chiulul: revin cu un discurs și neapărat mai citesc câte ceva, să mă luminez.
Ei, vorba multă, sărăcia omului. Mă pun pe împachetat. Încet, dar sigur.
Pe diseară ...
No comments:
Post a Comment