Din înțelepciunea gâștelor

Tot inventariez, încet, dar sigur, și tot mă minunez de câte lucruri regăsesc. Mi-a ascuns mami o grămadă de lucruri într-o parte uitată a unui dulap: cursurile de literatură irlandeză (ce frumos aveam răbdare să scriu cursurile cândva!), cursurile de pedagogie, cursurile de chineză cu Guo Wen Juan din 2003, cursurile de creative writing cu Richard Proctor, cursurile de Irish Gaelic, dicționarul de latină și revista liceului, lucrări corectate ale elevilor de generală din 2006, posterele cu James Hetfield, The Verve și alții, materiale de predare ludică a limbii engleze, notițe despre studii de gen și eseuri literare adnotate. A primit mami niște bombăneli. Până și Istoria literaturii române a lui Călinescu a ascuns-o (mititica de ea!). Ce mai! După bombăneli (că bine le-ai mai ascuns!), mami a primit niște pupici, iar eu am ținut-o tot într-o exclamație de mirare și bucurie pură. 

Am găsit și-o pagină cu citate din Angeles Arrien, pe care le scriu mintenaș uite-aci:

„Din înțelepciunea gâștelor

Formațiile în formă de „V” în care zboară gâștele au devenit un simbol al primăverii, sau al toamnei. Ele nu reprezintă numai o priveliște minunată, ci oferă și o serie de lecții utile pentru noi, oamenii ...

Atunci când o gâscă dă din aripi, creează un curent de aer ascendent pentru păsările care o urmează. Zburând în formație, distanța de zbor crește cu 70% față de zborul unei singure păsări. 

Lecție: Oamenii care împărtășesc o direcție și au simțul comunității pot ajunge mai repede și mai ușor acolo unde își doresc, fiindcă în călătoria lor se bazează unii pe ceilalți. 

Când o gâscă iese din formație, simte brusc că zborul devine mai dificil. Ea revine repede în formație pentru a profita de curenții favorabili creați de stol. 

Lecție: Dacă am avea bun simț cât o gâscă, am rămâne în formația care ne duce încotro vrem. Am fi dispuși să acceptăm sprijin și să oferim sprijin la rândul nostru. 

Când gâsca din fruntea formației obosește, ea intră în formație și o altă gâscă îi ia locul. 

Lecție: Este mai avantajos ca sarcinile dificile și conducerea să fie realizate prin rotație. Ca și gâștele, oamenii depind unii de alții, de abilitățile, forța și îndemânarea lor. 

Când gâștele zboară în formație, ele gâgâie pentru a-și încuraja suratele să mențină viteza. 

Lecție: Trebuie să ne asigurăm că gâgâitul este încurajator. În grupurile în care oamenii se încurajează reciproc, productivitatea este mai mare. 

Când o gâscă este bolnavă sau rănită și iese din formație, ea este însoțită de alte două gâște care o protejează. Ele rămân cu ea până își revine sau până moare. Apoi, ele ajung din urmă formația sau se alătură alteia. 

Lecție: Dacă am avea bun simț cât o gâscă, am rămâne împreună atât la bine, cât și la rău.”

Ei, dacă tot mi-s boboc, sunt boboc de gâscă călătoare.