Azi e prima zi din restul vieții mele ...
Știu, e un clișeu, dar mi se pare că am multe de schimbat în bine. Dacă privesc totul la rece, constat că mă înverșunez să mă agăț de toate micile șicane ale vieții. Nu mai vreau. Vreau doar să mă bucur de tot. Prea mă ambalez, prea mă turez pentru orice fleac. Și asta, cu o intensitate exagerată. La fel mă și bucur, cu o mare intensitate, dar parcă prea rar. Bucuria intensă n-aș schimba-o. Doar nefericirea intensă. Câteodată mă gândesc că ar fi grozav să am și eu parametrii emoționali ajustabili, ca și Data.
De azi sunt în vacanță. Am foarte multe de făcut în două săptămâni: un noian întreg de teme la subtitrare, lucru la disertație, pregătiri pentru Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, transcrieri de discursuri și așa mai departe ...
Teama mea cea mai mare e că nu mă voi mai putea bucura de timpul cu ai mei în condițiile astea și-mi va fi și mai greu să ignor gândurile întunecate. Abia aștept să mă apuc de muncă zi-lumină, după ce termin. Atunci va fi un lux să-mi fac griji, nu voi mai avea când.
Între timp, voi căuta o cale de-a-mi investi energia în ceva mai rentabil decât frământările lăuntrice și cu rost, și fără rost. Asta e lecția pe ultimele câteva săptămâni: drămuiește-ți energia și să fie doar lumină!
No comments:
Post a Comment