Nu pot dormi, dar butonul magic le rezolvă pe toate. Am mai multe sarcini decât mi-ar fi plăcut să-mi asum. Zilele îmi sunt pline, nu mă pot plânge de asta. Și fac ceea ce-mi place. Nici de asta nu mă pot plânge. Problema e doar de gestionare a timpului. Și de realism. Trebuie să îmi ajustez percepțiile asupra realității, să cobor carevasăzică cu amândouă piciorușele pe pământ din norișorii mei obișnuiți și să încetez să mai dau prioritate chestiilor minore, să mai învăț să spun și nu și să mă iubesc și pe mine puțintel, acordându-mi timp și mici recompense, gen premiera Men in Black III în 3D. Dacă învăț să aplic lecția asta, atunci totul va fi bine (teoretic). Dacă nu, atunci merit ce mă așteaptă: butoiul cu melancolie și autocompătimire. Un mic ajutor există: butonul magic. Mă trezește la realitate. Iar realitatea e că dacă eu nu fac ce trebuie, nimeni nu face pentru mine. Dacă eu nu mă preocup de mine și nu mă iubesc așa cum sunt, nu pot pretinde ca alții să o facă.
http://make-everything-ok.com/
e bine, teoria exista, mai tre' doar pusa in practica ;)
ReplyDelete