Sunday, 11 June 2017

Un discurs de preşedinți

Conferința Trump Iohannis

Sunt absolut curioasă cum aş rezista la o simultană în baza discursurilor celor doi. Limba e uşor stâlcită, chiar dacă mare parte a discursurilor e pregătită dinainte. Slavă Domnului, unul pare să citească, ceea ce-i face mai coerentă prezentarea. Ritmul, chiar şi aşa, e lent.

Aici e înregistrarea:

https://youtu.be/IIVNh-X0M9Q.

Friday, 25 March 2016

Generalități medicale 2

Mint mereu că voi posta mai des, dar am fost ocupată cu traduceri și cu emiterea facturilor, plus alte documente de trimis altor agenții. Urăsc partea asta a meseriei mele. Din păcate, nu știu când îmi voi permite să angajez o secretară personală (și totuși scriu când și nu dacă - nu-i așa că sunt optimistă?). Și, firește, dacă nu trimit factură, cine mă plătește?

Să continui, deci, cu generalitățile medicale.

LA SPITAL

Munca în spitale e la polul opus față de cea la dentist. Există o gamă mult mai largă de posibilități în ceea ce privește interpretarea în spital, fiindcă aici există specializări mult mai multe. De regulă, afli în ultima clipă dacă mergi la cardiologie, ortopedie, ORL, clinica pentru boli cu transmitere sexuala, clinica pentru diabet, centrul de dializă, la radiologie, la oncologie, la maternitate, la x, y, z.

AGENȚIILE

Există trei tipuri de agenții ce oferă de lucru în spitale: locale, regionale sau naționale. Cele locale oferă cel mai mic preț și au, de regulă, un contract de lungă durată cu agenția centralizatoare a programărilor medicale care necesită interpret. Cu cât interpreții acceptă să lucreze pe mai puțin, cu atât agențiile bagă în buzunar restul. Nota bene: nu lucrați pe fluturi! Negociați!

DURATĂ

Durata standard e de 60/90/120 de minute pentru programările la spital, însă poate fi depăşită. În cazul în care pacientul nu se prezintă, ți se poate cere să aştepți, în funcție de caz, între 15 şi 90 de minute. În plus, ți se poate cere să dai un telefon pacientului întârziat pentru a afla când estimează că poate ajunge, dacă poate ajunge sau dacă e nevoie de reprogramare (unele servicii precum radiografiile, ecografiile sau tomografiile nu sunt foarte flexibile, dar se ia decizia cea mai avantajoasă pentru pacient; uneori pacientul trebuie adus cu salvarea şi există şi din cauza asta întârzieri, mai ales dacă nu e singurul care trebuie luat de la domiciliu de aceeaşi ambulanțã). În cazul afecțiunilor mai grave, e posibil ca pacientul să fie văzut atât de medicul specialist, cât şi de asistenta medicală pentru continuarea investigațiilor şi stabilirea/explicarea unui plan de tratament. Personal, cel mai mult am stat în spital vreo trei ore şi jumătate, în ciuda existenței unor programări de patru ore pentru consiliere pre- şi post-operatorie. Efectiv niciodată nu mi s-a cerut să aştept pacientul după efectuarea unei intervenții chirurgicale.

Va urma ...

Monday, 11 January 2016

Generalități medicale

Spuneam ieri că meseria de interpret e stresantă. Da, așa e. Mai e și o meserie foarte stratificată, foarte diversificată. 

Dacă e să mă refer strict la interpretarea comunitară, atunci trebuie să spun că cerințele fiecărui context diferă extrem de mult. Azi mă voi referi la părțile practice ale programărilor de interpretare medicală. 

LA CABINETUL STOMATOLOGIC/CLINICA DENTARĂ

DURATĂ

Pentru o programare la dentist se alocă în mod normal o oră, maxim o oră jumătate pentru pacienți multipli. Adesea, programarea poate dura mult mai puțin. Pacientul poate întârzia maxim un sfert de oră înainte de a-și pierde programarea, caz în care ceri să ți se semneze fișa și poți pleca.  

TRANSPORT 

N.B. Nu am permis auto, nici mașină, deci depind exclusiv de transportul în comun și, in extremis, de Uber. 

Ca interpret, trebuie să ții cont de condițiile de trafic și să îți iei o marjă de eroare de circa douăzeci de minute, pentru a te asigura că ajungi la timp. O întârziere de mai mult de zece minute atrage de obicei penalizări financiare din partea agenției (în general, 150% din plata cu ora). 

Terminologia e foarte specializată, dar variază extrem de puțin, motiv pentru care am interpretat des și în/dinspre franceză la dentist fără vreo problemă sau emoție. 

PACIENȚII

Relația cu pacienții trebuie să fie una profesională, nu ești acolo pentru a le fi prieten, nici consilier. Se cere să te prezinți, să le reamintești să vorbească direct cu dentistul/asistenta/recepționista, să afli în mare ce trebuie comunicat personalului medical. De notat că pacientul/a nu va putea vorbi efectiv atunci când e pe scaunul „de tortură” cu gura larg deschisă, deci va trebui atenție mărită și la limbajul non-verbal, fiindcă stomatologul trebuie să știe cât mai repede dacă ceva doare.

PLATA

Ținând cont că durează minim o oră să ajungi până și de la cabinet și că acel timp nu e luat în calcul la remunerare (dar tu oricum pierzi cca 2-3 ore din acea zi), plata pentru acea oră de interpretare la dentist este una egală cu sau ușor sub plata minimă cu ora pe economie. Singurul moment în care merită efortul este când știi că e ușor de găsit, că la recepție nu va fi haos și că va dura chiar numai 20 de minute (știu un singur cabinet super organizat, dar chiar și acolo au loc încurcături și întârzieri). Aaa, dar cireașa de pe tort e că, oricum, plata se va face abia peste două luni. 

PROGRAMĂRI MULTIPLE 

Deseori se întâmplă să ți se adauge un al doilea sau al treilea pacient la programarea originală în ultima clipă, adică exact când ai cel mai mult de pierdut dacă ai refuza. Am avut o programare care era doar pentru o doamnă și m-am trezit că e și pentru cei zece copii ai săi. E ceva ce nu mă încântă în mod deosebit, pentru că plata pentru un singur pacient e aceeași cu plata pentru unsprezece. Nu știu cât primește în plus agenția sau nu, știu doar că nu e tocmai în regulă. Din păcate, se cam poartă. Agențiile care se respectă anunță totuși. 

AVANTAJE

Stomatologii dau sfaturi foarte bune, pe care e bine să le auzi cât mai des. Cabinetele au mostre de pastă de dinți la îndemâna oricui și recepționistele sunt foarte amabile. Cabinetele sunt plasate în zone afluente, deci poți merge la cumpărături dacă ai o fereastră imediat după, ca să nu fie total irosit drumul înapoi spre casă. E o experiență utilă de liaison. 

Sunday, 10 January 2016

Nosce te ipsum, warts and all

Bună dimineața!

Mi-am amintit că am un blog. Voi posta cu regularitate de acum încolo. Mă angajez la cel puțin o dată pe lună.

M-a luat și pe mine le tourbillon de la vie și m-am ales cu o jumătate înaltă și oacheșă, cu mult bun simț și cu mult umor și îmbrățișări to die for. Dar destul despre asta.

Mai am și altă scuză: am muncit, am muncit, am muncit. Sunt o împrăștiată și jumătate și recunosc asta, în sfârșit, în fața întregii națiuni.

Problema mea nu e că nu gândesc și că nu-mi gestionez timpul. Problema e că gândesc prea mult și că-mi gestionez timpul prost, îmi cer mie însămi imposibilul și sunt foarte intolerantă cu propria mea persoană.

Sincer, cred că sunt cea mai împrăștiată și haotică ființă care a suferit vreodată de tulburări obsesiv-comportamentale cu privire la planificarea timpului și alcătuirea de liste în general (cei ce mă cunosc vor da aprobator din cap aici).

Uite și ce a declanșat episodul de sinceritate: un clip video reciripit de un autor de cărți fantastice (în ambele sensuri ale cuvântului), care promovează cartea Furiously Happy (mental note, a se adăuga în lista de citit de pe Goodreads).

Aș vrea să pot zice că merg cel puțin de două ori pe lună și interpretez la conferințe, dar ar fi o minciună gogonată.

Pot zice, în schimb, că interpretez în comunitate foarte des. Cel mai des în instanță, mai rar acum la medic/dentist/spital, așa și-așa pentru servicii sociale.

Mi-ar plăcea să pot expune aici anumite întâmplări, dar sunt confidențiale. Mă voi rezuma, prin urmare, la generalități.

Meseria mea e una palpitantă, stresantă, plină de satisfacții și frustrări la tot pasul. Atenție: creează dependență. Anul acesta am s-o înșel puțin și mă mărit. Va fi cel puțin interesant.

Va urma!



Monday, 25 August 2014

Sum, ergo Deus est

Salve tuturor!

M-a fascinat dintotdeauna discursul religios. În funcție de orator, poate fi foarte greu și/sau foarte ușor de interpretat în același timp.

Fiindcă „poporul” (laos=popor și, de aici, cuvântul laic) e publicul țintă, predica din fiecare duminică este formulată cât mai clar, cât mai pe înțelesul omului de rând.

Nu numai atât. Există redundanțe. Aceeași idee revine în discurs și e explicată și răs-explicată. E un bun exercițiu de reformulare și de intonație.

Toate predicile tind să abunde în pauze retorice, în elemente vizuale, urmează de multe ori un fir narativ, o progresie logică descompusă în componentele ei cele mai simple. De aceea, se poate anticipa cu o oarecare ușurință. Cu atât mai mult cu cât știi subiectul dinainte, dacă te uiți în calendar.

Dar, totuși, aspectele ce țin de nuanță, de finețe, sunt dificile: se poate ca predica să fie foarte informativă, cu multe elemente ce țin de istorie și teologie pură (multe nume proprii, de sfinți și de personaje istorice, cifre, terminologie religioasă pentru care trebuie găsit echivalent în altă cultură) sau să fie plină de figuri de stil idiomatice (comparativ cu limbile romanice, nu stă în firea limbii engleze să înflorească prea des; tonalitatea registrului diferă).

Ultimul discurs religios pe care l-am văzut interpretat în direct a fost la numirea noului papă, în martie 2013. Pare foarte ușor, dar trebuie multă pregătire și înțelegere pentru a face față. Micile detalii te pot determina să faci o gafă colosală sau să treci cu brio, după caz.

Mă gândesc să învăț Tatăl Nostru și Crezul și în engleză și franceză. În engleză doar la Crez mă mai încurc. Da, și altă diferență: psalmul meu preferat, 50, are numărul 51 pentru creștinii neortodocși. Am aflat asta cu câteva săptămâni în urmă, de la niște cunoștințe de altă religie. L-am ascultat și în ebraică. Nici nu se putea altfel. Îi zice Choneni Elohim. Iar, acum îmi dau seama, în latină e Miserere (piesa corală preferată a mea din toate timpurile). Of! Știu atât de puține lucruri ...



Thursday, 21 August 2014

Winter is coming

Vine iarna, ce bine îmi pare,
Parcă-mi lipsea puțină răcoare
(*a se citi cu un grăunte de sarcasm)

Las gluma la o parte. De când n-am mai scris, multe s-au mai întâmplat și uite, am făcut ce-am făcut și iar mi-a mai crescut nasul cu încă un cot, de câte minciuni am putut înșira (mie și altora): ba că pun discurs (aș! nu știam încă ce alternativă la Trilulilu să folosesc), ba că lucrez pe discurs/articol nou (nu, n-am avut timp și când am avut timp, n-am avut chef).

Am înregistrat o primă încercare de discurs din iulie chiar, dar am amânat postarea lui (că, de! perfecționismul e o pacoste). Soluția ar fi să fac o prezentare în Windows Live Movie Maker și să-i adaug discursul, apoi să postez pe contul meu supercalifragilistic de YouTube. Știu ... teoretic aș putea să mă filmez cu camera web și să postez filmuleț din start. Dar asta ar însemna să aleg calea ușoară. Nu prea-mi stă în fire. Și iese mai mult decât foarte foarte aiurea. Doar am mai încercat!

Că veni vorba de calea ușoară ... poate că am găsit-o. Să vedem dacă merge. Adaug un mic discurs în română despre una dintre frumusețile turistice ale județului Cluj. Să-l ascultați aici! Am fost rea (a se citi, comodă) și n-am oralizat așa de mult, nici editat ă-urile și cred că m-ați urî dacă ar trebui să-l faceți în simultană. Ce mai! Se simte rugina.
Cred că s-ar preta totuși la o consecutivă avansată cu notițe.

Aștept feedback de la voi. O zi frumoasă!

P.S. Dacă mă urâți după ce-l ascultați, imaginați-vă că port eu cizmele de mai sus.

Sunday, 20 July 2014

Pe cai

Bună dimineața,

Am țopăit ieri de bucurie ca un copil în ziua de Crăciun, când își deschide cadourile. Am primit jucăria mea Sony. Încă ezit între a traduce dictafon și reportofon în română. Ce-o fi oare? Un fel de amândouă. Voice recorder=înregistrator de voci. Păi nu?

L-am testat ieri. Merge bine, sunetul e foarte clar. Sunt cum nu se poate mai mulțumită. Am citit două ciorne de discurs cu voce tare și pe urmă m-am ascultat. Se simte lipsa de exercițiu în micile ezitări. Trebuie să lucrez iar la dicție, chiar dacă aș avea scuza oboselii: reușesc să dorm sub cinci ore pe noapte.

În curând plec la biserică, însă după-amiază, când mă întorc, voi lua frumos un bloc notes, voi trasa cunoscuta linie pe stânga pentru conectori și voi lua notițe după un articol din The Economist (am vreo șase numere ale revistei - toate de căpătat). Numai după ce iau notițele voi oraliza discursul pe baza lor și voi înregistra forma finală.

Să aveți o zi binecuvântată!


Saturday, 19 July 2014

O hârtie, două hârtii

Bună dimineața,

Ce bine că e sâmbătă! De ieri, copiii au intrat în vacanță și în Anglia. Tot ieri m-am înscris la alte două agenții. Azi mai urmează cel puțin alte două. Mai toate cer IoL, DPSI, NRPSI sau echivalentul lor. Partea tristă e că universitățile de acasă eliberează diplome și foi matricole doar după un an de la absolvire și nu am avut cum să dovedesc orele petrecute în cabină, adeverința înlocuitoare fiind insuficientă. O singură agenție mi-a acceptat diploma EMCI fără să o pună la îndoială. Nimeni, dar absolut nimeni, nu mi-a dat o probă de aptitudine. Nu, cel mult un interviu și o zi de formare.

Ei bine ... a trecut anul. Nu știu dacă vreau să merg acasă acum și să mă ocup de asta sau dacă voi alege să fac o împuternicire pentru unul dintre părinți. Urmează să compar planul A și planul B în funcție de investiția în timp și bani. Ce e sigur e că masterul acesta e cel puțin echivalent cu acronimele de mai sus. Aș recupera investiția. Un interpret calificat e plătit cel puțin dublu. Aș putea face mai multe. Aș avea mai multă libertate de alegere.

Tocmai pentru că urăsc hârțogăria, trebuie să preiau controlul și să termin cu tot ce ține de ea cât mai repede. Doamne-ajută!

Să aveți o zi frumoasă!


Friday, 18 July 2014

No more self doubt!

Bună dimineața

Am adormit de epuizare ieri. Și nu e prima dată. Sunt absolut furioasă în privința condițiilor în care lucrez. Mereu prin intermediari cu mai multe sau mai puține scrupule. E un cerc vicios, dar sper să ies cândva din el. Am candidat în sfârșit pentru testul de acreditare. Urmează fiecare agenție de traducere și interpretare pe o rază de o mie de mile în jur. Măcar două-trei să fie de Doamne-ajută ...

Să aveți o zi minunată!

Thursday, 17 July 2014

Jucării utile

Bună dimineața

După câteva zile de indecizie mi-am ales jucăria: un Sony ICDPX333.CE7 4GB PX Series MP3 Digital Voice IC Recorder. Îmi crește inima numai când mă gândesc la toate posibilitățile pe care mi le oferă. Îl voi primi abia săptămâna viitoare. Și atunci voi putea înregistra în voie ... uraa! 

Iată ce am să înregistrez: lista cu fixațiile muzicale ale zilei (prietenii știu de ce), liste de cumpărături și liste în general (că mi-s dragi), solfegii, melodii pe care vreau să le învăț, cuvinte noi și contextul în care apar, exerciții de dicție, intrări de jurnal, idei geniale și ... ta daaam, traducere la vedere, rezumate de articole, discursuri și interpretări ale discursurilor. 

Vai, ce bine sună! Acum încep pregătirea de lucru. Am de calculat ruta pe azi, de revăzut termeni și de rezolvat probleme administrative. Nu-i vreme de pierdut. 

O zi frumoasă și senină! 



Wednesday, 16 July 2014

Trăiesc

Bună dimineața!

Tii hii, ce de mult timp a trecut! Încerc să fac un mic rezumat. De când am ajuns în Regatul Unit, am lucrat ca traducător și interpret. A durat mai mult până să pot interpreta, însă fac asta deja de aproape șase luni. Interpretare pentru servicii publice: juridică și medicală. Cu precădere medicală.

M-am tot gândit să scriu ce se mai întâmplă, dar mi-am făcut o mie și una de griji să nu fiu tentată să încalc confidențialitatea. Am ținut totuși un fel de evidență. De mai puține luni, am acceptat să lucrez și din B în C și C în B (adică engleză-franceză-engleză). Îmi prinde bine și fac față, chiar dacă efortul e un pic mai mare. Petrec mult mai mult timp cu pregătirea terminologică.

Din vechea mea rutină am păstrat cu sfințenie careurile de sudoku ca barometru al puterii de concentrare, chiar dacă acum mă mulțumesc să le rezolv pe cele din cotidianul Metro.

Cel mai dor mi-e să interpretez în tricolorul irlandez: blugi albi, bluză sport vernil și adidașii mei portocalii. Acum nu am de ales, trebuie tocuri, fustă/pantaloni la dungă și cămașă. Aceasta e ținuta, volens nolens.

Am avut fericirea și plăcerea de a colabora cu colegi de la Masterul de Interpretare al London Metropolitan University, deși nu am fost în cabină decât pentru a da feedback. De fapt, mor de dorul cabinei.

Mi se întâmplă în cabinete să vreau să fac chuchotage, dar nu se poate. Mă opresc la timp. Din păcate, puține cadre medicale sunt obișnuite cu regulile cele mai de bază ale interpretării și deseori mă văd nevoită să întrerup ca să pot asculta și reda. Iar când persoana pentru care fac liaison e însoțită, e adesea foarte dificil de gestionat cine, când și în ce ordine vorbește. Mai nou, sunt foarte fericită dacă nu vorbesc în același timp.

Mă opresc aici. Să aveți o zi productivă și senină!







Friday, 1 November 2013

În mai multe luntri ... ca să zic așa

Bună ziua/seara sau ce-o mai fi, în funcție de fusul orar,

Mi-a fost dor să-mi folosesc mini laptopul și să scriu cu caractere românești. E o senzație minunată! Ultimele noutăți: ei bine, m-am mutat. Din al doilea oraș din România în al doilea oraș din Anglia. Mai am un pic și fac o lună aici. Am trecut cu bine de partea cea mai grea: să am un loc căruia să-i spun „acasă”.

Sunt în faza de cercetare a pieței și mai am puțin până ce voi avea CV-ul dorit. Pe acela am să-l pot orna, tăia, adapta, edita, decupa, asezona ... după gust. Poate am să fac chiar și unul audio-video (dacă 'oi avea curajul și răbdarea necesare).

Am interpretat puțin din septembrie încoace și asta cam trebuie să se schimbe. Engleza curge mai ușor acum, chiar dacă nu vin toate cuvintele pe limbă în momentul potrivit. Mă ajută foarte mult cititul cu voce tare, la viteze diferite. Pe cât pot, încerc să citesc cu intonație, nu doar mecanic, ca trenul.

În weekend vreau să merg la cea mai mare și mai nouă bibliotecă din Europa și să-mi răsfăț suflețelul două-trei ore. Sunt foarte curioasă dacă mi-ar plăcea ultimul roman câștigătorul al premiului Man Booker: The Luminaries. Cu siguranță voi găsi un exemplar la sala de referință. Poate găsesc și secția de literatură francofonă.

Duminică mi-ar plăcea să merg la biserică. Nu-s eu prea practicantă de felul meu, dar parcă e altceva când comunitatea ta e o minoritate. S-ar putea să revăd cunoscuți, cine știe?

Nu trag chiulul chiar complet: am de tradus toată săptămâna ce vine. Numai bine a picat traducerea asta; așa, voi fi suficient de ocupată încât să nu mă tot gândesc că aștept răspunsuri din partea diverselor firme și agenții contactate.

Toate bune și frumoase. Începutu-i greu, vorba ceea. Următoarea postare va fi un discurs. Nu spun de care. Accept cereri  :-)

Thursday, 12 September 2013

Writing

I threw away more papers today. Notebooks I'll never need again. But I couldn't throw away my essays on sin and American puritanism, for instance. My old self is making me smile these days.

Bless me Father, for I have sinned. I realise this now. I have sinned against my nature, against what makes me tick. It's been seven years since I last wrote anything that was not compulsory. In other words, I have not written freely for a long while. And I do have a strong streak of hate-everything-compulsory in me.

I used to write often ... well, I do keep a diary, but that's different. That is to be read by me, alone. And I keep a blog, but that's sort of meta :)

But before I got sucked into this world of information, I used to write, for the sake of writing. For the sake of a fleeting moment or of a feeling that I wanted to capture, for the sake of making up stories to see where they would lead.

There was one small exception, about three years ago: I tried to co-write something. It worked like this: each of us would write five lines, then let the other continue. I wrote two parallel texts with two friends. But then, we got stuck, somehow. Probably because it was all too general and there was no core message?!

Whatever. Writing is good for me. I think I'll go back to it. I just found my old account on Agonia untouched. Most of my feeble attempts at 'literary greatness' are in English. I wrote some poems (?) in Romanian too. Must ...continue ...

But not now, I'm really falling asleep here. Tomorrow. Cheerio!

Friday, 16 August 2013

Attic Time

Viața mea e un dolce far' niente momentan. Unul presărat cu reprize organizatorice mai mult sau mai puțin reușite.

Mă uit la filme, mai văd câte-o emisiune, mai citesc câte-o carte, mă mai joc cu copiii.

Am reușit să-l urnesc pe tata să facă ordine în pod, locul miraculos unde-s ascunse atâtea din lucrurile noastre, de la colecția de plăci de vinil până la caietele de fizică dintr-a șaptea. Sunt și multe cărți pe-acolo, desigur. Și colecția de mașini de la gume Turbo (așa zice fratele meu, cel puțin). De fapt, de la pasiunea nepoțelului pentru mașinuțe a pornit totul.

Este și mult praf, dar e mult mai răcoare zilele astea (din fericire), ceea ce-nseamnă că totul e doable. Încetul cu-ncetul, se face oțetul. Oh, goody! 

Tuesday, 13 August 2013

Din înțelepciunea gâștelor

Tot inventariez, încet, dar sigur, și tot mă minunez de câte lucruri regăsesc. Mi-a ascuns mami o grămadă de lucruri într-o parte uitată a unui dulap: cursurile de literatură irlandeză (ce frumos aveam răbdare să scriu cursurile cândva!), cursurile de pedagogie, cursurile de chineză cu Guo Wen Juan din 2003, cursurile de creative writing cu Richard Proctor, cursurile de Irish Gaelic, dicționarul de latină și revista liceului, lucrări corectate ale elevilor de generală din 2006, posterele cu James Hetfield, The Verve și alții, materiale de predare ludică a limbii engleze, notițe despre studii de gen și eseuri literare adnotate. A primit mami niște bombăneli. Până și Istoria literaturii române a lui Călinescu a ascuns-o (mititica de ea!). Ce mai! După bombăneli (că bine le-ai mai ascuns!), mami a primit niște pupici, iar eu am ținut-o tot într-o exclamație de mirare și bucurie pură. 

Am găsit și-o pagină cu citate din Angeles Arrien, pe care le scriu mintenaș uite-aci:

„Din înțelepciunea gâștelor

Formațiile în formă de „V” în care zboară gâștele au devenit un simbol al primăverii, sau al toamnei. Ele nu reprezintă numai o priveliște minunată, ci oferă și o serie de lecții utile pentru noi, oamenii ...

Atunci când o gâscă dă din aripi, creează un curent de aer ascendent pentru păsările care o urmează. Zburând în formație, distanța de zbor crește cu 70% față de zborul unei singure păsări. 

Lecție: Oamenii care împărtășesc o direcție și au simțul comunității pot ajunge mai repede și mai ușor acolo unde își doresc, fiindcă în călătoria lor se bazează unii pe ceilalți. 

Când o gâscă iese din formație, simte brusc că zborul devine mai dificil. Ea revine repede în formație pentru a profita de curenții favorabili creați de stol. 

Lecție: Dacă am avea bun simț cât o gâscă, am rămâne în formația care ne duce încotro vrem. Am fi dispuși să acceptăm sprijin și să oferim sprijin la rândul nostru. 

Când gâsca din fruntea formației obosește, ea intră în formație și o altă gâscă îi ia locul. 

Lecție: Este mai avantajos ca sarcinile dificile și conducerea să fie realizate prin rotație. Ca și gâștele, oamenii depind unii de alții, de abilitățile, forța și îndemânarea lor. 

Când gâștele zboară în formație, ele gâgâie pentru a-și încuraja suratele să mențină viteza. 

Lecție: Trebuie să ne asigurăm că gâgâitul este încurajator. În grupurile în care oamenii se încurajează reciproc, productivitatea este mai mare. 

Când o gâscă este bolnavă sau rănită și iese din formație, ea este însoțită de alte două gâște care o protejează. Ele rămân cu ea până își revine sau până moare. Apoi, ele ajung din urmă formația sau se alătură alteia. 

Lecție: Dacă am avea bun simț cât o gâscă, am rămâne împreună atât la bine, cât și la rău.”

Ei, dacă tot mi-s boboc, sunt boboc de gâscă călătoare. 

Saturday, 10 August 2013

Toate păsările din lume

Am găsit o bază de date foarte cuprinzătoare despre păsările lumii.

De acolo, am salvat la favorite și o bază de date cu înregistrări ale fiecărei specii. De acum încolo, dacă mi se face dor de turturele sau guguștiuci, știu unde să le ascult. Dacă vreau să ascult tril de ciocârlie, pot asculta ciocârlii de pe mai multe continente. E foarte relaxant. Beats Buddha Bar!

Friday, 9 August 2013

Lasă-mă să zbor

Aproape zilnic mai citesc nepoțelului câte un capitol din Aventurile lui Habarnam. Azi a trebuit să aștepte să găsesc volumul, așa că i-am dat, în așteptare, să răsfoiască un mic dicționar vizual ornitologic britanic. Așa am constat că nu prea mă pricep la păsări: nici în română, nici în engleză.

Ca să o mai dreg, am găsit o pagină viu colorată și foarte educativă. Acuma, dicționarul meu e al păsărilor din Marea Britanie, pe pagina SOR e o listă cu păsările din România. Totuși, contează mai puțin asta. Se suprapun nițel. O să văd eu exact cât de mult.

Nu zic că va fi gata un glosar foarte repede. E plăcut totuși să te uiți la poze frumoase alcătuindu-l. Culmea ironiei, Habarnam călătorește în balon în capitolul ăsta. Și eu voi zbura (îmi mut cuibul) în câteva săptămâni.

Tuesday, 6 August 2013

Schimbarea la față

„Schimbatu-te-ai la faa-ață, în mu-un-teee” ... Așa m-am trezit, fredonând melodia asta bisericească. De azi suntem mai aproape de toamnă și mă răscolesc amintirile despre corul bisericii, despre primele mele leșinuri și despre cum puteam, cândva, să duc și să țin bine minte și vocea întâia, și vocea a doua și vocea a treia. Din păcate, nu simultan, hihi. Acum trebuie să-mi lucrez mai mult vocea ca să nu falsez. Tind să mi-o forțez dacă mă ascultă alții (că mi-s nevricoasă). Notele false sunt doar cireașa de pe tort.

Ei bine, azi trebuie să ies oficial din lâncezeală. Ajuns-a cuțitul la os, ca să zic așa. Am visat că eram interpret la un eveniment. Go figure! Ca să vezi și să nu crezi. Cabina n-am visat-o încă. Probabil urmează. 

Să-mi iau numai puțin avânt și ar trebui să pot scrie și un discurs-două, așa, de comeback.

Later!

P.S. Dacă nu sunteți fani/fane ai/ale muzicii ecleziastice (motivul principal pentru care eu, cândva, mergeam regulat la biserică), poate v-o fi plăcând vă va fi plăcând (?) Massive Attack, Paradise Circus. 

Wednesday, 31 July 2013

Femela greiere sau summer escapism

E înăbușitor de cald și, teoretic, lucrez intens la cele mai bune CV-uri actualizate, scrisori de intenție, etc. De fapt, mă îmbuib cu pepeni de toate culorile, cu porumb fiert, roșii, dovlecei, conopidă, vinete și bunătăți de sezon. Profit de mormanele de lucruri pe care le mai am încă de sortat și amân. Încă n-a ajuns cuțitul la os.

Am primit sugestii de cărți de la Shelfari și cineva (bless her heart) a făcut un top al cărților fantasy cu dragoni (uraaaaa!). Mi-e dor de seria Temeraire, dar cred că e foarte posibil s-o iau, în original, da capo. 

Am (re)găsit o mulțime de SF-uri pe care le-am îndrăgit printre cărțile mele. Chiar și Motocentauri pe acoperișul lumii, de la editura Cartea de nisip din Ploiești. E, de fapt, o colecție de povestiri scurte, mai SF - mai fantasy. Numele poate nu-s cunoscute pentru multă lume, dar sigur familiare oricui citește SF românesc (de exemplu, Hăulică și Corn). Nu s-a inventat emoticonul ca să exprime valul de entuziasm care m-a cuprins când am răsfoit cărțile mele dragi. They rock \m/ \m/  \m/ . 

Am început să citesc Adam Bede și Un cuib de vipere. Mărturisesc că încă nu știu multe despre diferențele dintre catolici, metodiști, baptiști și presbiterieni. Poate voi afla. Cartea lui Mauriac e mai puțin didactică într-un fel, dar tot despre comunicare e, tot despre cum ne încadrăm în societate. 

Ascult cum fac gălăgie greierii ... fără îndoială și lor le e cald.

P.S. Mai ascult și știri din când în când, mai citesc câte-un articol. Dacă nu le prind înainte de ora 9, cu greu îmi domin senzația de lehamite. No comment. Din octombrie o iau din loc iar. O iau iar de la capăt. Și-nc-o dată măi băieți, hop, ș-așa, ș-așaaa!


Saturday, 27 July 2013

Cufărul/La malle

Cufărul

Să suie badea Iuăn (badea Iuăn de la țară) în tren. Cum să suie (primul compartiment, primul loc),     
s-așază bine în scaun, clopu' pe-o ureche ... Vine controloru' ...
- Bade, mută cufăru' că se-mpiedică lumea de el!
- No, bine, bine ...
Merge controloru', mai găurește niște bilete ... Vine înapoi. Cufăru' - tăt acolo!
- Mă, bade! ... Ce ți-am spus?! Mută cufăru'! Că de nu, te amendez!
- No ... bine, bine ...
Vine după o vreme iar controloru'. Și cufăru', tăt acolo!
- Mă, omule! ... Ce ți-am spus?! ... Scoate banii! Amendă!
Bagă badea mâna-n buzunar, scoate banii și plătește. Controloru' (cu părere de rău pentru bătrân) zice: 
- Te văd că ești om serios. Spune drept, de ce nu l-ai mutat?
Badea Iuăn:
- Apăi ... mute-l a cui îi!

La malle

Monte père Jean (père Jean de la campagne) dans le train. Après qu'il monte (le premier coupé, la première place, il s'asseye bien sur une siège, le chapeau sur une oreille ... Arrive le contrôleur ...
- Père, déplacez la malle  parce que tout le monde se heurte à elle !
- Eh, bon, bon...
Va le contrôleur, il poinçonne encore quelques billets. Il revient. La malle - toujour là !
- Cher père! Qu'est-ce que je vous ai dit ?! Déplacez la malle ! Parce que sinon ... je vous fais payer une amende !
- Euh ... bon, bon ...
Passe quelque temps, le contrôleur arrive de nouveau. La malle-toujours là !
- Ecoutez là !... Qu'est-ce que je vous ai dit ?!... Sortez l'argent ! Amende !
Le père mit la main dans sa poche, sortit l'argent et paya. Dit le contrôleur (avec regret pour le vieux) : 
- Je vous vois un homme sérieux. Dites-moi la vérité, pourquoi ne l'avez-vous pas déplacée ?
Père Jean : 
- Maais ... Qu'il la déplace celui auquel elle appartient !