Pe cai

Bună dimineața,

Am țopăit ieri de bucurie ca un copil în ziua de Crăciun, când își deschide cadourile. Am primit jucăria mea Sony. Încă ezit între a traduce dictafon și reportofon în română. Ce-o fi oare? Un fel de amândouă. Voice recorder=înregistrator de voci. Păi nu?

L-am testat ieri. Merge bine, sunetul e foarte clar. Sunt cum nu se poate mai mulțumită. Am citit două ciorne de discurs cu voce tare și pe urmă m-am ascultat. Se simte lipsa de exercițiu în micile ezitări. Trebuie să lucrez iar la dicție, chiar dacă aș avea scuza oboselii: reușesc să dorm sub cinci ore pe noapte.

În curând plec la biserică, însă după-amiază, când mă întorc, voi lua frumos un bloc notes, voi trasa cunoscuta linie pe stânga pentru conectori și voi lua notițe după un articol din The Economist (am vreo șase numere ale revistei - toate de căpătat). Numai după ce iau notițele voi oraliza discursul pe baza lor și voi înregistra forma finală.

Să aveți o zi binecuvântată!

Planul de acasă nu vâjește cu cel din târg

Seara bună,

Azi am făcut două consecutive cu notițe (din franceză înspre română) și o consecutivă tip retur (din română înspre engleză).

Comentariile îmi confirmă cât sunt (încă) de ruginită. Prezentarea e încă cea mai mare problemă a mea, lucru confirmat de ambele profesoare. Calitatea limbii române e în general bună, dar sunt ușoare dezacorduri din cauza ezitărilor și a descifrării notițelor.

Pe urmă, punctual:
-notează foarte precis timpurile verbale (nu viitor/trecut în locul condiționalului)
-notează foarte precis conectorii logici și să nu fă legături din burtă (am avut de două ori un „astfel că” parazit)
-învinge-ți teama de public, domină publicul, pretinde că ți-e ușor să vorbești
-nu personaliza discursul la persoana I dacă e prezentat din perspectivă neutră
-atenție la pleonasme și la sensuri (e.g. sfecla și alte cereale)

În plus, mi-am notat și eu niște observații:
-eziți mult din cauza terminologiei și a notițelor
-nu mai lua notițe în română dacă faci retur (!)

Planul de a scrie măcar un discurs nu mai e valabil. De cinci ore încoace sunt în furcile caudine ale administrației și mă chinui să îmi aleg un curs opțional. Amân pe mâine, căci voi avea mai mult timp dimineață pentru a lucra în liniște și pace. Oricum, lucrez mai bine după câteva ture de alergare prin parc. S-ar putea să reușesc să-mi cumpăr și o umbrelă vișinie și elegantă pe care am luat-o în vizor de săptămâna trecută. Plină de adrenalină și endorfine, voi fi numai bună de discursuri.

Discursul de șapte-opt minute,de care nu m-am folosit deloc azi, rămâne pentru cursul de interpretare franceză de joi după-masă. În plus, mai am încă două pe care mi-ar plăcea să le înfloresc. Dacă nu mi se vor cere, nu-i nimic. Le reciclez.

Am primit azi niște legături utile pentru franceză, le voi salva. Pe urmă, e cazul să mă opresc.

Noapte bună!