Sum, ergo Deus est

Salve tuturor!

M-a fascinat dintotdeauna discursul religios. În funcție de orator, poate fi foarte greu și/sau foarte ușor de interpretat în același timp.

Fiindcă „poporul” (laos=popor și, de aici, cuvântul laic) e publicul țintă, predica din fiecare duminică este formulată cât mai clar, cât mai pe înțelesul omului de rând.

Nu numai atât. Există redundanțe. Aceeași idee revine în discurs și e explicată și răs-explicată. E un bun exercițiu de reformulare și de intonație.

Toate predicile tind să abunde în pauze retorice, în elemente vizuale, urmează de multe ori un fir narativ, o progresie logică descompusă în componentele ei cele mai simple. De aceea, se poate anticipa cu o oarecare ușurință. Cu atât mai mult cu cât știi subiectul dinainte, dacă te uiți în calendar.

Dar, totuși, aspectele ce țin de nuanță, de finețe, sunt dificile: se poate ca predica să fie foarte informativă, cu multe elemente ce țin de istorie și teologie pură (multe nume proprii, de sfinți și de personaje istorice, cifre, terminologie religioasă pentru care trebuie găsit echivalent în altă cultură) sau să fie plină de figuri de stil idiomatice (comparativ cu limbile romanice, nu stă în firea limbii engleze să înflorească prea des; tonalitatea registrului diferă).

Ultimul discurs religios pe care l-am văzut interpretat în direct a fost la numirea noului papă, în martie 2013. Pare foarte ușor, dar trebuie multă pregătire și înțelegere pentru a face față. Micile detalii te pot determina să faci o gafă colosală sau să treci cu brio, după caz.

Mă gândesc să învăț Tatăl Nostru și Crezul și în engleză și franceză. În engleză doar la Crez mă mai încurc. Da, și altă diferență: psalmul meu preferat, 50, are numărul 51 pentru creștinii neortodocși. Am aflat asta cu câteva săptămâni în urmă, de la niște cunoștințe de altă religie. L-am ascultat și în ebraică. Nici nu se putea altfel. Îi zice Choneni Elohim. Iar, acum îmi dau seama, în latină e Miserere (piesa corală preferată a mea din toate timpurile). Of! Știu atât de puține lucruri ...

Covrigei cu bere, ce plăcere ...

Bună seara,

Din când în când, mintea și corpul mai cer și puțin răsfăț. Eu mă răsfăț cu Silva neagră și covrigei cu vin în rețetă de la Vel Pitar. Mai bine zis, mă răsfățam, că tocmai ce-am rămas fără covrigei. Cât de trist ...

Azi am făcut un singur discurs în cabină, despre avantajele practicării sportului de la vârste fragede. Am mers binișor, mai ales că eram pe aceeași lungime de undă cu oratoarea. Și totuși:

-tind să spun prea multe cuvinte: trebuie să fiu mai concisă și să profit de timpul suplimentar pentru a lucra pe intonație
-m-am împotmolit taman la concluzie: am depus armele mai repede, m-a surprins oratoarea și cât pe ce să  ratez complet ideea finală (chiar dacă discursul era hiper-redundant) fiindcă nu auzisem un cuvânt cheie
-nu e în regulă să adaug o propoziție secundară după ce am pus punct: în cazul acesta, ajustez fraza astfel încât construcția să fie una naturală, să nu zgârie timpanele nimănui
-dacă a zburat porumbelul, trebuie să mă fac că plouă, nu să atrag atenția asupra lui corectându-mă în aceeași frază; dacă sunt destul de convingătoare, nimeni nu-l va observa

Pe mâine nu mă culc pe-o ureche. De la 10 avem grup de lucru la sala Parc. Iupiii, uraa, ce binee! Mor de curiozitate să văd cum e să lucrăm câte două în cabină. Ne-am decis s-o încercăm și pe asta, să vedem cum e. Mă gândesc că e puțin mai ușor, după o mică perioadă de ajustare.

Mâine vine și mama în vizită, cu multă dragoste și energie pozitivă și, la fel de important, hrana pe următoarea săptămână. Voi avea nevoie cu siguranță, căci de gătit nici nu poate fi vorba.

Voi transcrie cursurile la suedeză și voi citi pentru subtitrare mâine după-amiază și revin cu obiectivele pe săptămâna a paisprezecea mâine seară.

Noapte bună, somn ușor, șapte purici pe-un picior!

Oac, oac, diridiridam ...

Bună seara,

Degeaba am avut eu intenții bune, am rămas fără conexiune la internet ieri seară, când am ajuns în cămin. Sigur, a funcționat o vreme rețeaua „fără oi”, dar nu suficient încât să pot face tot ce trebuia. Așa e viața de cămin, de tip uite netu', nu e netu'. Nu mă plâng totuși; sunt un mare fan al legilor lui Murphy și știu că mâine va fi mai rău. Paradoxal, sudoku a durat sub cinci minute ieri (ca niciodată, nu făceam nimic altceva în același timp) și sub șase minute azi (e drept, după ce am stat întinsă o oră, fără să fac nimic).

Sunt cam răgușită și sun ca o broscuță pe lac. Mă pot lăuda că am rezistat stoic: nu am renunțat nici la cursuri, nici la grupul de lucru pe simultană. Comentariile de azi au fost în mare parte negative: dacă iese bine conținutul e torturată româna și invers. Franceza trebuie exersată și răs-exersată până ce mă pot distanța de cuvinte și mă voi putea concentra numai și numai pe idei, pe mesaj. Cândva, voi alcătui un top al celor mai bune perle ale semestrului întâi. Probabil când voi stăpâni programul de prelucrare audio.

Să nu uit de obiectivele pe această săptămână (a patra):
-segmentează informația primită și fă propoziții scurte, de sine stătătoare (lucrează la prezentare: intonație, ritm, pronunție, exprimare naturală în română/engleză, elimină zgomotele parazite de tip ăăăăăm)
-notează-ți cifrele pe o foaie separată (mai ales la franceză)
-comunică cât mai eficient și învață să minți frumos (privește oratorul și publicul, intră în pielea cuiva foarte încrezător, care are la degetul mic toată informația transmisă și care poate explica cu ușurință despre ce este vorba)

Floare la ureche, nu? Așa ziceam și eu. Cum tot am promis un discurs, mă țin de cuvânt. Ascultați despre peștele balon, aici. Restul serii mă așteaptă cu emisiuni care mai de care mai interesante, în toate limbile de lucru. Pentru cele patru ore de franceză de mâine voi termina două discursuri și pe urmă, somn de voie. Că tot vorbeam de broscuțe, mi-e drag cântecul acesta. Eu zic că ar merge ca variantă mai copilărească a imnului Europei. Cel puțin pentru francezi (fie-mi iertat sarcasmul). Ca bonus, atașez și două poze din campus (nu m-am putut abține, atât era de frumos peisajul din drumul meu spre casă).

Noapte bună!