Pas cu pas, tot mai departe

Bună seara,

Pentru toate cele patru ore de franceză de azi comentariile și observațiile au fost în mare parte încurajatoare. Sunt pe calea cea bună.

Iată ce am reținut pentru consecutivă:

-progresul e evident
-ritmul e mai bun
-notează mai precis/ascultă mai bine subiectul și întrebările retorice

Iată ce am reținut pentru simultană:

-am atins obiectivele propuse: să tac când trebuie și să am o prezentare bună (ritm bun)
-calcurile au fost puține
-dacă am informații în avans, trebuie să fac cât mai multe conexiuni, pentru a putea anticipa (am avut probleme cu termenul sécouriste)
-unele idei au fost vag formulate (trebuie să fiu mai clară în exprimare)

În cazul discursului mai dificil:

-am făcut omisiuni voluntare (prezentare bună) și involuntare (prezentare greoaie)
-am avut erori minore de înțelegere, care m-au făcut să pierd o enumerare
-ritmul oratorului mă face uneori să pierd din conținut
-unele numere le-am spus bine, altele nu; trebuie neapărat să exersez cât mai mult pe asta la franceză, e un coșmar cu numerele și procentajele, mai ales când vin unele după altele

Am făcut și retur pe engleză azi, dar nu sunt prea mândră de prestația mea. M-am chinuit așa de mult să mă dumiresc cum să mă înregistrez pe alt telefon, că am pierdut timpul și am fost foarte șovăielnică. Conținutul e tot acolo. E sub timpul oratorului. Eram supărată că era zgomot pe coridor și m-am ascuns într-o cabină. Vai vai, ce mai varză am făcut! Mă voi asculta duminică.

Mâine oricum lucrez pe retur și am cursul de suedeză. Zi plină ...

Mă opresc aici și spun noapte bună!

Punct ochit

Bună seara, bună seara,

Lucrat-am şi azi în grup de lucru. Patru ore chiar. Făcând o mică recapitulare a tuturor discursurilor şi observaţiilor din această săptămână, am ajuns la concluzia că dacă rezolv problema prezentării, restul va deveni mai uşor şi poate chiar va veni de la sine în unele cazuri. 

Prin urmare, eu nu mai sunt eu. Eu sunt Jacques Fatalistul, sunt Arya Stark, sunt Don Quijote, sunt un cameleon, sunt câţi şi mai câte ...

Trebuie să mint frumos şi convingător: pe asta mă voi axa. Când vorbesc, discursul nu va fi al oratorului. Gata, l-am furat. Va fi discursul meu. Iar eu când am ceva de spus, nu şovăi, nu reiau bucăţi de frază, nu-mi caut cuvintele. Când ştiu ce vreau să spun, spun. Ce lipseşte, lipseşte. Îmi asum omisiunile de pe acum. Îmi asum şi pauzele lungi, cu condiţia să fie între fraze şi nu în interiorul lor. 

Am mult de tradus, dar îmi place. Netbook-ul încă nu e funcţional, dar mă descurc. Acum funcţionez şi fără el, pe bază de voinţă, bunăvoinţă şi bunădispoziţie.

Mâine îmi aduce tata pachet. Mi-a făcut pate de casă. Nu e rău deloc. Cu puţin noroc poate reuşesc să şi ies undeva în săptămâna a cincea, cine ştie?

Pe curând (sper)!