Ziua Mortilor

Buna seara,

Azi e Luminatia, adica Ziua Mortilor. M-am gandit la bunicii si matusile mele ce nu mai sunt printre noi. Am discutat cu mama si mi-a spus ca a pus flori la mormantul bunicului. Am facut grimase gandindu-ma la kitsch-urile culturale din ajun, pe urma m-am resemnat (am urcat dealul si mi-au trecut nervii).

Ieri am facut exces de zel: am avut un tempo prea mare pe teren accidentat si am calcat stramb pe calcaiul stang (incercati numai sa pronuntati asta foarte repede). Din aceasta cauza m-au durut tare genunchiul si calcaiul. Am alergat circa 6km, dar nu mi-am dat seama ca ma doare genunchiul decat dupa ce am ajuns inapoi in camera. Am facut masaj cu Diclofenac si m-am odihnit putin. Am pierdut doua cursuri, dar am recuperat putin cu grupul de lucru pe retur. Am reusit sa ajung si la suedeza. Am invatat viitorul si mai mult vocabular. Si mai important, acum stiu cum sa spun ca nu stiu, hehe.

Netbook-ul meu are hard disk-ul defect. Va trebui un hard nou. Pana atunci ... aplic tactici de supravietuire. Mi-e dor sa imi ascult prostioarele din cabina si de la consecutive, dar nu mai am unde sa le stochez. Voi primi vechiul laptop din 2009 duminica: vine mama in vizita. Eu vreau sa stau in Cluj ca sa merg la opera: Barbierul din Sevilla.

Am lucrat si azi in grup de lucru de consecutiva, pe franceza. La curs am tinut discurs despre organisme modificate genetic si am facut o consecutiva. La interpretare franceza mi-au dat de furca cifrele. Ca atare, am de facut un discurs cu cifre pe joia viitoare. Am facut si shadowing putin. A fost interesant, imi va prinde bine sa exersez pe franceza din cand in cand.

Comentariile despre greseli recurente le-as detalia asa:

-incearca sa spui pe scurt toate detaliile, chiar daca ai notat tot (taie din redundante si inflorituri)
-pastreaza un ritm constant, alert
-noteaza-ti mai clar conectorii logici, chiar daca in momentul notarii iti par evidenti
-noteaza-ti cifrele pe hartie cand le auzi (scris orb!)
-regleaza-ti decalajul la franceza
-termina fiecare propozitie in cabina (daca ai pierdut informatie, spune ceva general si inofensiv in continuare)
-lucreaza pe limba romana si asculta-te! (*deocamdata nu prea pot sa ma inregistrez, dar ma stradui)

Am luat numarul pe octombrie al revistei Rebus Magazin (ce bine ca am gasit-o, in sfarsit!). Am scos 15 minute pentru primul careu (iuhuuu). Urmatorul a fost de peste o jumatate de ora si e neterminat, e presarat doar cu nume ale unor sportivi de varsta alor mei. Va trebui sa ii caut cu nenea Goagal (grrrrrr). Sudoku a durat opt minute. Nu e rau pentru dupa-amiaza. Dimineata poate ajunge si la 5 minute. Atata ca nu prea sunt dimineti in care sa fac asta in timpul saptamanii.

Maine e o zi ... lunguta. E singura zi in care nu trebuie sa ma trezesc inainte de ora 7. Ce mai ... un huzur! Voi lucra de dimineata pe retur, pe urma am cursul preferat de interpretare engleza si urmeaza o intalnire informala cu cei din primul an de master. Nu trebuie sa uit sa restitui una dintre carti la biblioteca (de retinut si repetat pana ma plictisesc: restitui, nu returnezi, restitui, nu returnezi ...s.a.m.d.).

Pe urma ... e weekend. Voi fi libera sa traduc de voie si sa pregatesc cateva discursuri. Am carti si reviste in franceza, am carti in romana si una in engleza. Ma voi rasfata cu episoade din Star Trek TNG, seria mea preferata. Poate ajung duminica si la cinema Marasti, la film. Cine stie? Timpul e finit. Sambata am grup de lucru la sala Parc, asta e sigur. Imi voi stabili un program riguros maine seara, ca sa nu uit nimic.

Acum ... somnic usor si vise placute! (Eu voi visa la inghetata ... tema discursurilor mele de maine.)

Punct ochit

Bună seara, bună seara,

Lucrat-am şi azi în grup de lucru. Patru ore chiar. Făcând o mică recapitulare a tuturor discursurilor şi observaţiilor din această săptămână, am ajuns la concluzia că dacă rezolv problema prezentării, restul va deveni mai uşor şi poate chiar va veni de la sine în unele cazuri. 

Prin urmare, eu nu mai sunt eu. Eu sunt Jacques Fatalistul, sunt Arya Stark, sunt Don Quijote, sunt un cameleon, sunt câţi şi mai câte ...

Trebuie să mint frumos şi convingător: pe asta mă voi axa. Când vorbesc, discursul nu va fi al oratorului. Gata, l-am furat. Va fi discursul meu. Iar eu când am ceva de spus, nu şovăi, nu reiau bucăţi de frază, nu-mi caut cuvintele. Când ştiu ce vreau să spun, spun. Ce lipseşte, lipseşte. Îmi asum omisiunile de pe acum. Îmi asum şi pauzele lungi, cu condiţia să fie între fraze şi nu în interiorul lor. 

Am mult de tradus, dar îmi place. Netbook-ul încă nu e funcţional, dar mă descurc. Acum funcţionez şi fără el, pe bază de voinţă, bunăvoinţă şi bunădispoziţie.

Mâine îmi aduce tata pachet. Mi-a făcut pate de casă. Nu e rău deloc. Cu puţin noroc poate reuşesc să şi ies undeva în săptămâna a cincea, cine ştie?

Pe curând (sper)!

Un necaz nu vine niciodată singur

Bună seara (zic seară, deşi e doar patru şi un pic, fiindcă îmi vine să adorm)!

Norocul nu-mi prea dă târcoale de câteva zile. Toate lucrurile ce ar trebui să mă ajute îmi pun beţe în roate. Scriu de la sala de internet a facultăţii şi mă bucur că mai există. Netbook-ul meu nu mai vrea să pornească. Deloc, deloc.

Azi am lucrat pe fragmente din două filme documentare, pe partea de transcriere şi de subtitrare. Îmi place, dar ia mult timp. Cel puţin, dacă vrei să obţii ceva de calitate. Îmi închipui că segmentarea de la subtitrare seamănă puţin cu cea pe care trebuie să o facem pentru interpretare. Cu cea din urmă nu stau atât de bine, trebuie un efort de voinţă pentru a mă disciplina să fac chunking. 

Am încă puţin până la cursul de suedeză. În mod normal, urma ora de retur, dar săptămâna aceasta numai normală nu e. Tot răul spre bine.

Am trecut prin toate fazele de nervi şi deprimare, acum pot chiar să rânjesc (un rictus sarcastico-ironico-masochist).  Ei, ei, măi Murphy!

Pe mâine voi salva câteva informaţii pentru un discurs la engleză. Cel de la franceză e reciclat de săptămâna trecută şi e despre turismul din Egipt. Îl voi înregistra, dar nu ştiu când voi putea să-l şi postez. Le descărcam prin bluetooth până acum. 

În cel mai rău caz, le scriu şi le postez aşa. Până mâine seară am şi patru mici proiecte de terminat. Nu va fi uşor, dar mă voi descurca cum pot eu mai bine. Din fericire, creierul meu nu are nevoie de Windows şi poate funcţiona şi aşa.

Gata vorbăraia: neapărat rezolv sudoku pe două zile şi pe urmă îmi adun toate materialele informative de care am nevoie.

O seară faină!