Little Miss Chatterbox

Bună seara,

Tot stând de vorbă cu unul/a şi altul/a, mi-am dat seama că nu am cu cine semăna ca să nu fiu sfătoasă şi căpoasă (adică, o "specie de catâr", conform definiţiei din integramele mele).

M-au fascinat mereu debitul (verbal) maaare şi poveştile rudelor mele, mai ales a celor pe linia feminină. Cele de la ţară m-au atras parcă şi mai mult, din cauza registrului atât de diferit, a palatalizărilor şi a cuvintelor curioase, gen baraboi, barabulă, pere (pentru cartof), puiuc, îmblătit, şi multe altele.

Cred că stereotipul ardeleanului lent e de-a dreptul stupid. O fi bazat pe populaţia masculină, care preferă să tacă şi să facă. Căci unele dintre mătuşile mele aveau un hong ... oioi! Ca meliţa le mergea guriţa, fie iertate.

Azi am lucrat mult. Chiar şi bine, pe alocuri. Şi din franceză, şi din engleză. Cred că mi-am ales foarte bine obiectivul şi deja încep să văd o îmbunătăţire. Parţial, am reuşit să fac chunking şi să fiu foarte sigură pe ceea ce spun (vocea de Teleenciclopedia).

A fost ziua fratelui meu mai mare, aşa că am luat un taxi până la el la serviciu, să-l pup şi să-l trag de urechi (aşa, drăgăstos). Nu am avut decât câteva minute împreună, dar şi câteva minute contează. Contează enorm.

Pe mâine, pentru orele de franceză, îmi propun să nu las nimic să mă destabilizeze. Totul e uşor. Uşor şi fain, no! La discursuri nu am lucrat foarte mult: m-a prins flama şi am adormit după cină. Aveam nevoie să recuperez somn. Urmează repriza a doua.

Noapte bună!

Un necaz nu vine niciodată singur

Bună seara (zic seară, deşi e doar patru şi un pic, fiindcă îmi vine să adorm)!

Norocul nu-mi prea dă târcoale de câteva zile. Toate lucrurile ce ar trebui să mă ajute îmi pun beţe în roate. Scriu de la sala de internet a facultăţii şi mă bucur că mai există. Netbook-ul meu nu mai vrea să pornească. Deloc, deloc.

Azi am lucrat pe fragmente din două filme documentare, pe partea de transcriere şi de subtitrare. Îmi place, dar ia mult timp. Cel puţin, dacă vrei să obţii ceva de calitate. Îmi închipui că segmentarea de la subtitrare seamănă puţin cu cea pe care trebuie să o facem pentru interpretare. Cu cea din urmă nu stau atât de bine, trebuie un efort de voinţă pentru a mă disciplina să fac chunking. 

Am încă puţin până la cursul de suedeză. În mod normal, urma ora de retur, dar săptămâna aceasta numai normală nu e. Tot răul spre bine.

Am trecut prin toate fazele de nervi şi deprimare, acum pot chiar să rânjesc (un rictus sarcastico-ironico-masochist).  Ei, ei, măi Murphy!

Pe mâine voi salva câteva informaţii pentru un discurs la engleză. Cel de la franceză e reciclat de săptămâna trecută şi e despre turismul din Egipt. Îl voi înregistra, dar nu ştiu când voi putea să-l şi postez. Le descărcam prin bluetooth până acum. 

În cel mai rău caz, le scriu şi le postez aşa. Până mâine seară am şi patru mici proiecte de terminat. Nu va fi uşor, dar mă voi descurca cum pot eu mai bine. Din fericire, creierul meu nu are nevoie de Windows şi poate funcţiona şi aşa.

Gata vorbăraia: neapărat rezolv sudoku pe două zile şi pe urmă îmi adun toate materialele informative de care am nevoie.

O seară faină!