Ziua bună!
Ieri nu m-am mai putut conecta la internet (cu sau fără oi). Azi am rezolvat niște probleme administrative: contracte de școlarizare și de studiu. Mâine le voi înmâna secretarei de masterat.
Tot azi am primit și pachet de acasă, mi-am cumpărat un cablu pentru internet și niște căști nou-nouțe pentru iPod nano, varianta butucănoasă. Acum voi putea merge și cu albumele mele la alergat.
Pe mâine am de pregătit două discursuri de consecutivă: în limba română și în limba franceză. Nu voi posta aici diseară decât dacă îmi rămâne un răgaz pentru un al treilea, mai vechi. Pe celelalte două le voi înregistra în limba română și le voi încărca pe Trilulilu mâine, după ce ajung acasă.
Sunt trează de la 7 a.m., cu tot cu două reprize de nesomn. Partea bună e că am alergat și am făcut mișcare în parcul mare între 7:30 și 8:30. Totuși, mai am circa patru ore de somn de recuperat.
Încerc să dorm puțin, pe urmă se scriu și consecutivele.
Pe curând!
Monday, 1 October 2012
Sunday, 30 September 2012
Și duminică s-a odihnit
Bună dimineața,
Am dormit puțin mai bine, dar am încă cinci ore de somn de recuperat. Ascult știrile RFI, un reportaj despre Marsilia, problemele de acolo și pregătirea orașului pentru a fi Capitală Europeană a Culturii în 2013.
Pe azi îmi propun: să compun un discurs mai lung, să alerg (oricât de puțin), să stabilesc conținutul pachetului de acasă și să intru pe câteva dintre paginile de limbă suedeză.
Pe mai târziu ...
Saturday, 29 September 2012
Și totuși se învârte ...
Bună seara!
Am puțin puțin acces la internet, ca prin minune (există niște rețele „ fără oi” nesecurizate). Am făcut din camera de cămin un fel de casă, dar îmi lipsesc încă multe. Nu-i nimic, fac o listă pentru mama, cu strictul necesar pentru o săptămână. Nici nu știu ce m-aș face fără ea.
Am încercat să înregistrez un discurs. Nu e prea bun sonorul fiindcă sunt exasperată deja de mașinile pe care le aud, de alarma care s-a declanșat în mod repetat, de sirenele pe care le-am savurat la mijloc de discurs, și așa mai departe. Precizez că geamul e deschis, deoarece colega de cameră și-a atârnat un umeraș cu o haină la uscat și nu am cum să îl mut fără a-l murdări.
Partea bună e că totuși am înregistrat un discurs într-o zi în care mă așteptam să șomez. Și l-am înflorit pe ici-pe colo, tot repetându-l. Acum poate că l-aș putea face mai bine și mai lent, și mai frumos, și fără bâlbe, dar nu mai are cine. Mă bag în pat mintenaș. Arăt ca o cotoroanță și simt că mi s-au umflat ochii cât cepele. Și tușesc ...
Subscribe to:
Posts (Atom)