Amânarea ...

Bună seara,

Scriu din nou, după muuuulte zile, de pe netbook-ul meu drag. Cred că am setat varianta greşită de tastatură română, cea cu sedilă. Nu sunt prea constantă în ultima vreme. Deşi nu aş merge până la a spune că sunt leneşă, totuşi  am tendinţa de a amâna lucrurile mult mai mult decât de obicei. E foarte bizar. Vreau de cele mai multe ori să dorm pur şi simplu, pe urmă biruie dorinţa de a face lucruri, combinată cu dependenţa de internet şi de informaţii noi. Rezultatul e că mă simt acum vinovată orice aş face: dacă lucrez prea puţin, dacă lucrez prea mult, ş.a.m.d.

Am amânat să îmi ascult discursurile fiindcă mi-e frică de ce voi auzi, chiar dacă am primit şi laude la franceză. Nu mi se spune că a fost foarte bine des.

Mi-a mai venit inima în loc când am fost la teoria interpretării azi: e ok să experimentăm, să învăţăm tot timpul. Mi-a plăcut articolul dnei Manuela Motta despre deliberate practice. Mă motivează.

M-am cam negativizat pentru că încă nu mi-am primit bursa. Am de plătit asigurarea de sănătate, am de cumpărat haină de iarnă şi ghete, dar nu îmi permit să cheltui nimic deocamdată. Am primit comentarii amestecate, mi se pare că mă descurc mai rău la engleză. Păcat că vreau eu mereu să fiu perfectă şi mă enervez din nimic. Cum apare o scânteie prea arzătoare pe planul emoţional, cum româna o ia pe ulei şi logica după ea. O mică doză de miserupism ar fi numai bună câteodată.

Încă nu am reinstalat Audacity, dar urmează. Mintenaş (adică în mai puţin de o săptămână), postez perle rare şi strălucitoare.

Iar acum, noapte bună!

Puțină ordine nu strică

Bună seara,

Cum azi a fost o zi mai scurtă, am profitat pentru a-mi pune ordine în discursuri. Am un total de treizeci și cinci de înregistrări pe laptopul acesta și le-am împărțit pe categorii foarte bine delimitate. Sunt mândră de mine. Dacă aș face ordine mai des prin fișierele mele, ar fi minunat. Păcat că ziua are doar douăzeci și patru de ore ...

Am lucrat o singură dată în cabină azi, la interpretare engleză (un discurs despre energii regenerabile). După comentariile primite, am ajuns la concluzia că încă mai am de lucrat pe decalaj când am de-a face cu discursuri mai lente. Pe urmă, am luat notițe (ce-i drept, cu picioarele) pe toată durata conferinței lui Pascal Bruckner (aproape două ore). Am notat totul în engleză în proporție de 85%. Știu că nu se practică, din motive de etică, interpretare din limba C în limba B, dar uneori e foarte tentant (mai ales când e vorba de consecutivă).

Am tot încercat să mă înregistrez cu un discurs proaspăt, dar gata. E trecut de miezul nopții. Am descărcat iar Audacity și FreeStar AMR to MP3 Converter și am moșmondit la discursul nereușit despre vinuri până să-l fac cât de cât plăcut urechilor. Am șters și o silabă unde nu trebuia (mea culpa).

Ascultați-l aici.

Noapte bună!

Teleleu

Bună seara,

M-am plimbat azi, nu glumă. Am făcut și cumpărături de mărunțișuri importante (bună terapia!), am făcut și teoria interpretării (dozarea efortului în interpretare, abordările lui D. Gile) și am terminat traducerea cea urgentă. Pe când mi-era lumea mai dragă am rămas fără tuș, așa că am făcut cumpărături și dintr-un magazin de ștampile. Nu credeam că voi spune vreodată vreun asemenea lucru, dar mi-e lehamite de semnătura mea.

Nu m-am putut abține: am intrat și pe la bibliotecă. Am luat patru cărți (trei de dezvoltare personală și una cu legende) și un DVD (biografia lui Van Gogh, cu Kirk Douglas). Legendele sunt feblețea mea din toate timpurile. De când am aflat ce înseamnă eolian și de unde vine (pe clasa a doua, aveam șapte anișori), de când am descoperit mitologia greacă, am citit tot ce mi-a picat în mână și avea legendă/legende în titlu. Încă nu m-am săturat.

M-am înregistrat cu discursul meu. E scurt și afurisit. Nu am mai avut chef să-l oralizez ca atunci când l-am făcut pentru consecutivă. E un discurs afurisit de simultană, unul care s-ar preta poate la simultană cu text. Am reușit să mă bâlbâi o singură dată. Nu l-am editat. Mi-e frică deocamdată să descarc Audacity. Mi-e frică să descarc orice de pe internet cu excepția actualizărilor de geamuri. Dorul va bate frica ... la urma urmelor. Pe moment, sunt o lașă.

Mă pun pe treabă, am trei discursuri de procesat până la opt și mai am de tradus bugăt și poate poate ies în seara asta în oraș.

Oricum ar fi, viața e frumoasă: am primit bursă de merit, trebuie doar să aștept să ajungă și în cont. Și când ajunge ... haț! o pereche de Scarpa. Și pe urmă voi putea iar alerga. Acum mă doare încă călcâiul stâng, acolo unde am călcat strâmb. Vechile încălțări au kilometraj de peste trei sute, nu vreau să fac prostii.

Iar m-am lungit. Despre transpitația abundentă și cum se tratează ea cu Botox, ascultați aici.

Pe mâine!