Sunday, 23 September 2012

Noapte bună, copii :)

Și nu uitați ... să iubiți trandafirii. Discursul meu vă spune și de ce. Nu mă pot abține să nu citez niște versuri:

"What's in a name? That which we call a rose
By any other name would smell as sweet."

Sursa cred că nu mai are rost să o menționez. Iată și link-ul pentru discurs, aici. Nu e perfect, sunt stângăcii de limbă și de dicție (făcute din fâstâceală), dar sper că se poate folosi chiar și așa.


Blogul cel de toate zilele

Bună dimineața!

Blogul acesta trebuie să crească, așa că am decis să fie blogul meu cel de toate zilele. Deși e duminică, eu tot la ora șase am făcut ochi. E ultima zi de chiul de la alergare, dar tot am făcut niște întinderi de dimineață. Mușchii mei nu știu că e duminică.

E deja frig. Frigul mă obligă să fiu mai rapidă și mai concentrată pe ce fac. Sigur, variațiile de presiune mă fac și să-mi fie rău uneori, dar cred că va fi bine dacă nu mă forțez prea tare.

Voiam să intru pe Speech Repository, să mai dau jos ceva din rugină, dar nu mai țin minte parola. Am scris un e-mail în care am cerut ajutor să mi-o resetez. Nu știu cât va dura, dar știu sigur că voi fi mai câștigată dacă am acces și la acele discursuri.

Am păpat un ou fiert (albuș tare, gălbenuș lichid) și câteva feliuțe de corn cu dulceață de caise. Am ascultat câteva din discursurile de consecutivă făcute sau ținute, după caz, în luna august. Pe primele le-am ascultat integral, notând în minte câte ă-uri am scos pe guriță și câte pauze am făcut, cât de lungi au fost și cât de natural a sunat limba mea română.

Diagnosticul a fost: de refăcut, de refăcut, de refăcut. Pe ultimele trei le-am ascultat parțial: până la primele greșeli. Pe urmă, m-am enervat și am închis. Trebuie descărcate în fișierul de discursuri, ca memoria telefonului să rămână liberă pentru altele mai noi.

Mă stresez puțin cu cazările în cămin: de anul acesta, se plătește și garanție. Mă tot gândesc că îmi expiră și cartea de identitate în iunie și că nu știu cum să fac cu flotantul și alte hârțogării în cazul acesta. Poate fi un caz simptomatic de drob de sare: mă agit, ca un .... într-o căldare, pentru niște fleacuri. Chestia e că în iunie prioritățile vor fi foarte clare: disertație, examene finale. Nu voi avea luxul de a mă agita pentru alte probleme.

Tot căutând informații, am conchis că poate ar fi bine să-mi preschimb cartea de identitate înainte de a mă caza, dacă e posibil. Am descoperit cu bucurie un echivalent românesc al CAB-urilor britanice, BCC-ul. Citizens Advice Bureau=Biroul de Consiliere pentru Cetățeni. Mâine m-oi duce la sediul BCC-ului din orășelul meu să văd cum stă treaba.

Am citit ceva fragmente din Half of a Yellow Sun pentru postarea de pe Facebook, cu săptămâna internațională a cărților. Așa am ajuns să aflu mai multe despre heady și vase, pe care nu eram sigură cum să le pronunț. Acum sunt. Am ascultat mostre din noul album Mika. E ok.

Am făcut și integrame Gigantica, vreo două careuri. Luna viitoare iau Rebus magazin, că are definiții mai grele și trebuie să-mi fie brici româna. Musai musai să găsesc ceva integrame și pentru engleză și franceză. Mi-ar prinde bine.

Mă gândesc de miercuri, de când am fost la Piersicuță la Despre oameni și melci, să scriu un discurs despre el. S-au mai sedimentat informațiile și am tot făcut legături, mai ales uitându-mă la știrile despre Oltchim (licitația și privatizarea ei cu cântec).

Pe azi mi-am propus așa: să adaug cel puțin un discurs de consecutivă fără notițe în română, să citesc cu voce tare în franceză, să fac exerciții de dicție (capra crapă piatra-n patru), să ascult radio, să salvez niște pagini utile pentru teoria interpretării în bara de marcaje din Chrome și să mai reciclez din toptanul de hârtii adunate în ultimii șase ani (da, sunt strângătoare).

Că tot ziceam de oul meu fiert: blogul scriitoarei Ursula K. Le Guin m-a făcut încă de pe-acum un an să îmi fie poftă de așa ceva. Citiți aici (29, Without Egg). De altfel, recomand tot blogul. E acaparant.

Pe curând ...


Saturday, 22 September 2012

Toamna se numără ...

Bună dimineața!

Sunt absolut încântată că e toamnă, că am făcut un colaj de frunze bestial cu nepoțelul meu, că mai e puțin și voi face tranziția de la interpretare consecutivă la simultană și că am cumpărat de pe-acum zece bloc notes-uri în format A5, frumos spiralate și cu foi veline (fixul meu).

Vara a trecut pe nesimțite ... Am urmărit cam unsprezece-doisprezece seriale, dintre care doar unul în franceză. Filme nu prea au fost senzațional de bune sau de multe ... mai mult de umplutură. Actualitatea tragi-comică din România nu mi-a dat pace nici în vacanță, dar m-am străduit să văd partea plină a paharului.

Marea noutate e că mi-am luat alt telefon, pentru a putea asculta radio. L-am testat de nenumărate ori și sunt mulțumită că pot asculta știri în timpii altfel morți (stând la coadă la oficiul poștal de exemplu). Iar când știrile devin prea greu de suportat (cele de bine sunt rare), pot asculta muzică de voie. Îmi ridică moralul. Mă enervez repede și îmi trece repede, dar e grozav când pot să nu mă enervez deloc și să-mi păstrez energia pentru ceva mai productiv. Muzica ajută de minune.

M-am apucat serios de alergat. De cel puțin trei ori pe săptămână, fug în ritmul cel mai lent posibil în jurul lacului Gheorgheni, cu căștile pe urechi, ascultând la radio orice: știri RFI, Rock FM, slujba de la catedrală, muzică clasică și altele. M-am obișnuit așadar cu căștile și mă bucur să spun că am o postură mai bună. Stau mai dreaptă acum și cred că îmi va prinde bine reflexul format în primele ore ale dimineții.

Am făcut și câteva discursuri, dar puțin puțin de tot. Mi-e dor de ele și de familia mea de la Litere. Dacă frunzele ruginesc acum, eu vreau să scap de rugina de peste vară.

Pe curând ...