Noapte bună, copii!

Bună seara,

Tocmai ce am terminat de prelucrat discursul de ieri, despre Ian McEwan. Nu am reușit să scot toate zgomotele, dar sună mult mai bine decât originalul de la care am pornit.

Nu m-am prea odihnit, ca atare sudoku a durat aproape cincisprezece minute (da, sunt aproape de două ori mai înceată). Am avut parte și de două interviuri telefonice pentru două colaborări. Sper să le pot face pe ambele, nu se exclud reciproc.

Am și o mică temă de făcut, dar nu mai pot gândi foarte eficient în clipa de față. Vreau doar să iau o pauză, să se poată așeza toate lucrurile învățate azi în sertărașele lor.

Azi am intrat în cabină de două ori la franceză. Am făcut interpretare simultană pe o poveste pentru copii. Știam povestea, dar tot a fost greu. Totuși, mi-a plăcut foarte mult.

Am făcut greșeli de registru și de terminologie și am făcut multe pauze din cauză că nu găseam la timp cuvintele potrivite. Încercam să condensez ideea, dar să o exprim cât mai simplu, pentru a putea fi înțeleasă de niște copii. Uneori am reușit doar să condensez, alteori doar să găsesc cuvintele potrivite. Au fost și multe cazuri în care nu mi-a reușit niciunul dintre obiective. Am privit foarte mult în ochi oratorul și cred că data viitoare voi schimba tactica. Sunt foarte conștientă că trebuie să lucrez mult pe contactul vizual, dar mi-e foarte greu dacă mă uit la cineva să mă mai concentrez pe ce vreau să comunic, mai ales în situații artificiale. Pur și simplu nu mă pot abține să nu observ detalii care nu au deloc legătură cu discursul și să tot fac asocieri. Și astfel, pierd secunde prețioase.

Știu remediul ... trebuie să nu gândesc deloc despre public când mă uit la public. Cu alte cuvinte, trebuie să știu când să nu gândesc. Dar să îmi dau seama de ce trebuie făcut e una, iar s-o fac e cu totul altă mâncare de pește. Poate că e nevoie doar de mult exercițiu. Oricum e nevoie de mult exercițiu. Și trebuie să nu mă mai gândesc la alegeri lexicale atât, ci la mesaj.

Altă lecție învățată azi: să las totuși suficient decalaj între mine și orator. Dacă săptămâna trecută am galopat foarte aproape, azi am făcut-o și mai de oaie, ca să zic așa: am fost în situația în care spuneam totul prea repede și trebuia să aștept, în liniște absolută, următoarea unitate de sens. Nu mai țin minte dacă m-am aventurat să și spun începutul unei propoziții înaintea oratorului. Cert este că a existat tentația să o fac.

Și cu asta închei. Sunt foarte obosită, deși știu că e devreme. Mâine urmează doar două ore de simultană engleză și abia aștept. Mâine e vineri ... ce fericire! E una dintre zilele mele preferate.

Consecutiva pe discursul despre McEwan e aici.

Noapte bună!

Hă hăm, permiteți să raportez ...

Am ajuns acasă la opt și jumătate. La teoria interpretării am testat o nouă tehnică și am reușit să notez mai puțin. Observație: când notez puțin nu mai notez în diagonală, dar am timp să trag linii pentru separarea ideilor. Româna a fost mai bună, ritmul și intensitatea vocii nu (dar numai pentru că nu am vrut să forțez deloc).

În laboratorul de informatică am lucrat la editarea discursurilor și cred că îmi va prinde foarte bine să pot prelucra ce postez și să nu mai înregistrez atât de multe variante intermediare.

La retur am fost destul de obosită, m-am chinuit puțin la partea terminologică. Având în vedere oboseala și condițiile de lucru (pe coridor, cu ecou, în picioare, pe ultimele foi din două caiete diferite), m-am descurcat bine.

La suedeză am recapitulat puțin din lecția trecută, pe urmă am mai învățat numerale (o adevărată provocare), pronume impersonale și adjective pronominale nehotărâte. În plus, câteva verbe noi, interogativul și negativul.

Am citit un articol al lui Daniel Gile pe mâine și mai am de lucrat la un discurs pentru franceză, dar cred că îl voi lăsa la dospit pe dimineață (poate-l visez; noaptea e un sfetnic bun). Acum aș vrea să mai editez puțin la un discurs despre Ian McEwan. Vreau să las doar esențialul, să ajustez timbrul (mai jos) și ritmul (mai alert).

Somn ușor!