E înăbușitor de cald și, teoretic, lucrez intens la cele mai bune CV-uri actualizate, scrisori de intenție, etc. De fapt, mă îmbuib cu pepeni de toate culorile, cu porumb fiert, roșii, dovlecei, conopidă, vinete și bunătăți de sezon. Profit de mormanele de lucruri pe care le mai am încă de sortat și amân. Încă n-a ajuns cuțitul la os.
Am primit sugestii de cărți de la Shelfari și cineva (bless her heart) a făcut un top al cărților fantasy cu dragoni (uraaaaa!). Mi-e dor de seria Temeraire, dar cred că e foarte posibil s-o iau, în original, da capo.
Am (re)găsit o mulțime de SF-uri pe care le-am îndrăgit printre cărțile mele. Chiar și Motocentauri pe acoperișul lumii, de la editura Cartea de nisip din Ploiești. E, de fapt, o colecție de povestiri scurte, mai SF - mai fantasy. Numele poate nu-s cunoscute pentru multă lume, dar sigur familiare oricui citește SF românesc (de exemplu, Hăulică și Corn). Nu s-a inventat emoticonul ca să exprime valul de entuziasm care m-a cuprins când am răsfoit cărțile mele dragi. They rock \m/ \m/ \m/ .
Am început să citesc Adam Bede și Un cuib de vipere. Mărturisesc că încă nu știu multe despre diferențele dintre catolici, metodiști, baptiști și presbiterieni. Poate voi afla. Cartea lui Mauriac e mai puțin didactică într-un fel, dar tot despre comunicare e, tot despre cum ne încadrăm în societate.
Ascult cum fac gălăgie greierii ... fără îndoială și lor le e cald.
P.S. Mai ascult și știri din când în când, mai citesc câte-un articol. Dacă nu le prind înainte de ora 9, cu greu îmi domin senzația de lehamite. No comment. Din octombrie o iau din loc iar. O iau iar de la capăt. Și-nc-o dată măi băieți, hop, ș-așa, ș-așaaa!
