Thursday, 20 June 2013

Aplauze

Bună să vă fie ziua și inimile deopotrivă,

Eu sunt trează-trezuță de la 6 jumătate, ca de obicei, dar mă mobilizez cam greu. De! Căldură mare, monșer! Am fost ocupată, să nu-mi pic examenul la subtitrare, să blochez zgomotele de șantier de sub geamul meu mucicoș de cămin și să n-o iau pe ulei de atâta stres. Aa ... și mi-am permis să tot amân disertația. Acum a ajuns la os cuțitul, așa că sunt sigură că voi prinde viteză vertiginos. Azi acasă, mâine la Cluj, poimâine la munte. 

Zic la munte, căci duminică e a treia ediție de Maraton Apuseni, așa că mă voi deplasa la Băișoara, în sat. De acolo prind iar o ocazie spre punctul de start. De data asta vreau să car cât mai puțin cu mine. Va fi tare dificil. Dac-aș fi un animal, probabil melc aș fi. Parcă nu-s eu însămi dacă nu-s încărcată ca pomul de Crăciun. Scurt: duminică bag 21,3 km. Cu tot cu diferența de nivel. Dă Doamne să fie sub 30 de grade! Abia aștept!

La festivalul internațional de teatru a fost frumos, util și plăcut, cu micile șicane inerente. Nu știu dacă voi mai face voluntariat vreodată, dacă va mai fi o asemenea ocazie, dacă voi mai accepta să lucrez moca. Cine știe? În orice caz, e plăcut să vezi că unii înțeleg ce înseamnă interpretare, că ești respectat/ă pentru ceea ce faci. 

Din fericire, acum sunt doar câteva termene limită rămase. Stresul dispare, pe măsură ce sunt bifate. Am găsit și o explicație bună a nevoii mele de a lălăi, chiar și atunci când lucrurile sunt urgente. Am trei obiective pentru azi: 

1) Să descarc încă patru discursuri pe care trebuie să le comentez
2) Să scriu primele și ultimele pagini ale disertației (titlu, opere citate, bibliografie)
3) Să citesc din Intelectuali la cratiță (o carte gustoasă)

Și asta e tot, oameni buni. Mai urmăresc poate un documentar în timpii morți și fără chef, vreun serial american ușurel și rozaliu, poate vreun episod din Jeeves and Wooster. Mai ascult câte un discurs în franceză, să nu ruginesc. Mai nou, am reluat jocurile de pe Lumosity, dar încep să mă plictisesc de ele. Oboseala e de vină. Mi-am promis să fac pauză de internet între 26 și 28 iunie. Așa, ca de resetare. 

Acum doi ani nu-mi puteam imagina cum mă voi descurca, ce fel de boboc urma să fiu. Acum sunt fericită că am rezistat până aici și că sunt la fel de entuziastă ca în aprilie 2011, când m-am întors în țară ca să învăț cu ce se mănâncă interpretarea, ca să aflu dacă am ce-mi trebuie ca să fac meseria asta. Aplauze deci, pentru toți bobocii de atunci, care au rezistat dârji pe baricade și pentru toți cei de la care am furat noi, toate, meserie.  

Thursday, 2 May 2013

What's cookin', doc?

Servus tok!

Azi nu mă formalizez, sunt în vacanță. Mi-am pictat unghiile de la picioare țiclam și mi-am pus o rochiță înflorată. Lumea e a mea. Am dormit peste opt ore (uraa!), am făcut sudoku în 6min43 și urmează s-o ajut pe mama cu prăjiturile (partea cu degustatul, mai ales).

Sper să-mi văd nepoțelul în seara asta, i-am mai adus un rechin de plastic și-un flecușteț luminos și țepos de bâlci. Rechinul ăsta e special, e rechinul ciocan. Mă voi documenta, ca să-i pot spune o poveste despre el, că întrebări vor fi cu siguranță.

Pe azi îmi propun:

-să citesc din Pleșu un articol sau două
-să transfer discursurile de pe telefon pe netbook
-să transcriu câte un minut de discurs (face bine, parcă ascult mai atent; nota bene: nu te aștepta să ai aceeași viteză de procesare la franceză)
-să îmi actualizez CV-ul în română și engleză
-să zapez prin tot sezonul trei de Battlestar Galactica
-să aleg o carte din bibliotecă, s-o deschid la nimereală și să citesc câteva pagini
-să transcriu cinci minute dintr-un documentar în engleză (temă la subtitrare)
-să încerc să meditez măcar zece minute
-să mă plimb

Mno, toate bune și frumoase. Mă duc să-mi stropesc fața cu apă ca pisicile și să-mblânzesc buclele rebele. Pe mai încolo!



Tuesday, 30 April 2013

The Dark Side

Azi e prima zi din restul vieții mele ...

Știu, e un clișeu, dar mi se pare că am multe de schimbat în bine. Dacă privesc totul la rece, constat că mă înverșunez să mă agăț de toate micile șicane ale vieții. Nu mai vreau. Vreau doar să mă bucur de tot. Prea mă ambalez, prea mă turez pentru orice fleac. Și asta, cu o intensitate exagerată. La fel mă și bucur, cu o mare intensitate, dar parcă prea rar. Bucuria intensă n-aș schimba-o. Doar nefericirea intensă. Câteodată mă gândesc că ar fi grozav să am și eu parametrii emoționali ajustabili, ca și Data.

De azi sunt în vacanță. Am foarte multe de făcut în două săptămâni: un noian întreg de teme la subtitrare, lucru la disertație, pregătiri pentru Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, transcrieri de discursuri și așa mai departe ...

Teama mea cea mai mare e că nu mă voi mai putea bucura de timpul cu ai mei în condițiile astea și-mi va fi și mai greu să ignor gândurile întunecate. Abia aștept să mă apuc de muncă zi-lumină, după ce termin. Atunci va fi un lux să-mi fac griji, nu voi mai avea când.

Între timp, voi căuta o cale de-a-mi investi energia în ceva mai rentabil decât frământările lăuntrice și cu rost, și fără rost. Asta e lecția pe ultimele câteva săptămâni: drămuiește-ți energia și să fie doar lumină!