Hi everyone,
I'm officially 'blonde' and don't know why my language bar is playing tricks on me. So that, simply out of laziness, I'm sticking to the English default.
Now, I am proud to write that I have rummaged and sorted through six drawers' worth of papers and other odd bits since my last post. I also managed to place about two pounds' (half a kilo, woo hoo!) worth of papers in my recycling bag.
Even better, I found inspiration on the web and came up with an organiser of my own creation. Necessary components:
1. Old, obsolete business cards (name surname, freelance language tutor, absolutely naive, bonkers design - ah, the days!)
2. One slim, fits-in-small-handbag business card holder (bought that from the local stationery store)
How to use:
1. Flip cards on blank side
2. Write down tasks for the desired time interval
3. Place in holder
4. Perform the tasks
5. Check when complete
6. Repeat steps 1-5 until you run out of old business cards, then recycle
Well ... I've only used my new organiser for half a day, but I find it very motivating. It helps focus on a single task at a time. I tend to want to multitask too much. This is the perfect cure. And, the greatest thing is, I did not need to use any neon colours or other such nonsense: just black ballpoint pen on white paper. Grrreat!
Friday, 26 July 2013
Tuesday, 23 July 2013
Lună și bec și nu prea
Iată-mă absolventă, prospătură pe piața de interpreți. Am mult soul searching de făcut. Nu știu încotro mă îndrept, știu doar că-mi vreau valiza ușoară. Cum mi-s strângătoare de felul meu, e ca și cum ai zice că porcul zboară. Totuși, nu sunt lipsită de speranță: am făcut azi primul pas.
Mi-am luat adicătelea inima-n dinți și-am scos toate cărțile și caietele din jumătatea cu rafturi a dulapului, unde tronau bine-mersi, ocupând trei rafturi din cinci, apoi am făcut rocada cu jumătate de sac de haine. Am obținut o aparentă mărire a spațiului de lucru. Desigur, ăsta e doar the tip of the iceberg.
După bibliotecă mai sunt trei plase mari cu hârtii, o valiză medie cu caiete studențești și cursuri fotocopiate și nu numai. Între bibliotecă și teracotă mai sunt, pe lângă cele din șifonier, o seamă de alte hârtii îngrămădite într-o plasă Tesco gigantică, cu o mică buburuză pe ea și într-o sacoșă bleumarin zac, pe lângă hârtii, muuulte cadavre de căști mutilate fără milă și ucise de yours truly, împiedicată notorie și ucigașă de căști de orice formă, dimensiune sau culoare.
În jumătatea cu umerașe a dulapului mai am de sortat câteva dosare cu ... ta dam! ... tot hârtii, ați ghicit! Pe dulap mai am doar câteva, nu multe, că e prea plin de praf și am înghesuit acolo sistemul audio. Dar, ca să revin la hârtiile noastre/mele, mai sunt încă patru sertare de bibliotecă cu diverse caiete, carnețele, felicitări, jurnale, prostioare de sortat, plus încă patru sertare din birou pline cu caiete, foi goale reciclate ultima dată când m-am încumetat să arunc ceva, manuale și seturi de lucrări corectate, cursuri scrise migălos de mână (da, le pictam de-a dreptul și de-a stângul), pliante, ciorne și tot felul de revistuțe și foi dactilografiate de mânuța mea cu versuri Metallica și cu inventarul bibliotecilor (à mică din camera mea mică și à mare din sufragerie; între timp s-au mai amestecat, colecțiile frumos copertate de la Prietenii Cărții au poposit foarte la vedere în sufragerie - așa, de chichi).
No așé, și-amu ar fi cazu' să spun că am terminat cu camera mică. Bine, mai sunt ceva caiete pe un raft de cărți improvizat între dulap și pat, dar astea pot rămâne acolo. Nu se pun. Așaa ... în sufragerie, lângă bibliotecă mai sunt vreo treișpe-paișpe bibliorafturi (pe care le-am umplut până la refuz cu planuri de lecții, reguli de conduită, lucrări, eseuri de pedagogie, fișe de lucru și alte materiale didactice) și încă două cutii de plastic pline de hârtii. Lângă geam e un dulăpior plin (și el, bietul) cu hârtii și cutii de dulciuri de 2kg pline cu prostioare și încă patru cutii de plastic cu materiale pedagogice ș.a., plus patru cutii de carton cu bloc-notes-uri, caiete studențești, reviste și foi.
Cred că se înțelege că atunci când mă apucă dorul de ceva și mă apuc de căutat o singură hârtiuță prin toate astea deschid o fereastră spre trecut și mă apucă seara cu o tonă de hârtii pe jos, tot citind. Se mai întâmplă și să nu-mi mai pese de ce căutam inițial. Nici nu mai zic de jurnalele ținute din 2000 încoace. Că și de le deschid ...
Probabil mai sunt ceva caiete și în pod. Deocamdată nu m-am aventurat până acolo, dar urmează. Ooff ... începutu-i greu. Mă consolez că am acum patru valize: un troler mic și crem pentru avion, o sacoșă-troler mare și mov, o valiză medie, neagră marca Antler, una maro mare și una multicoloră foarte mare (strict pentru haine). Într-o lume ideală, toate lucrurile mele ar trebui să încapă în toate valizele mele. Hahahaha ... ce glumă bună! Dar, serios vorbind, cam trebuie să mă mai descotorosesc de câte ceva. A, și să-mi cumpăr (yet, again) alte căști.
Urmează, va urma ...
Thursday, 20 June 2013
Aplauze
Bună să vă fie ziua și inimile deopotrivă,
1) Să descarc încă patru discursuri pe care trebuie să le comentez
2) Să scriu primele și ultimele pagini ale disertației (titlu, opere citate, bibliografie)
3) Să citesc din Intelectuali la cratiță (o carte gustoasă)
Eu sunt trează-trezuță de la 6 jumătate, ca de obicei, dar mă mobilizez cam greu. De! Căldură mare, monșer! Am fost ocupată, să nu-mi pic examenul la subtitrare, să blochez zgomotele de șantier de sub geamul meu mucicoș de cămin și să n-o iau pe ulei de atâta stres. Aa ... și mi-am permis să tot amân disertația. Acum a ajuns la os cuțitul, așa că sunt sigură că voi prinde viteză vertiginos. Azi acasă, mâine la Cluj, poimâine la munte.
Zic la munte, căci duminică e a treia ediție de Maraton Apuseni, așa că mă voi deplasa la Băișoara, în sat. De acolo prind iar o ocazie spre punctul de start. De data asta vreau să car cât mai puțin cu mine. Va fi tare dificil. Dac-aș fi un animal, probabil melc aș fi. Parcă nu-s eu însămi dacă nu-s încărcată ca pomul de Crăciun. Scurt: duminică bag 21,3 km. Cu tot cu diferența de nivel. Dă Doamne să fie sub 30 de grade! Abia aștept!
La festivalul internațional de teatru a fost frumos, util și plăcut, cu micile șicane inerente. Nu știu dacă voi mai face voluntariat vreodată, dacă va mai fi o asemenea ocazie, dacă voi mai accepta să lucrez moca. Cine știe? În orice caz, e plăcut să vezi că unii înțeleg ce înseamnă interpretare, că ești respectat/ă pentru ceea ce faci.
Din fericire, acum sunt doar câteva termene limită rămase. Stresul dispare, pe măsură ce sunt bifate. Am găsit și o explicație bună a nevoii mele de a lălăi, chiar și atunci când lucrurile sunt urgente. Am trei obiective pentru azi:
2) Să scriu primele și ultimele pagini ale disertației (titlu, opere citate, bibliografie)
3) Să citesc din Intelectuali la cratiță (o carte gustoasă)
Și asta e tot, oameni buni. Mai urmăresc poate un documentar în timpii morți și fără chef, vreun serial american ușurel și rozaliu, poate vreun episod din Jeeves and Wooster. Mai ascult câte un discurs în franceză, să nu ruginesc. Mai nou, am reluat jocurile de pe Lumosity, dar încep să mă plictisesc de ele. Oboseala e de vină. Mi-am promis să fac pauză de internet între 26 și 28 iunie. Așa, ca de resetare.
Acum doi ani nu-mi puteam imagina cum mă voi descurca, ce fel de boboc urma să fiu. Acum sunt fericită că am rezistat până aici și că sunt la fel de entuziastă ca în aprilie 2011, când m-am întors în țară ca să învăț cu ce se mănâncă interpretarea, ca să aflu dacă am ce-mi trebuie ca să fac meseria asta. Aplauze deci, pentru toți bobocii de atunci, care au rezistat dârji pe baricade și pentru toți cei de la care am furat noi, toate, meserie.
Etichete:
a lălăi,
a o lua pe ulei,
aplauze,
cuțit la os,
încărcată ca pomul de Crăciun,
Intelectuali la cratiță,
Jeeves and Wooster,
Lumosity,
Maraton Apuseni,
moca,
mucicoș,
resetare,
șantier,
voluntariat
Subscribe to:
Posts (Atom)