Thursday, 12 September 2013

Writing

I threw away more papers today. Notebooks I'll never need again. But I couldn't throw away my essays on sin and American puritanism, for instance. My old self is making me smile these days.

Bless me Father, for I have sinned. I realise this now. I have sinned against my nature, against what makes me tick. It's been seven years since I last wrote anything that was not compulsory. In other words, I have not written freely for a long while. And I do have a strong streak of hate-everything-compulsory in me.

I used to write often ... well, I do keep a diary, but that's different. That is to be read by me, alone. And I keep a blog, but that's sort of meta :)

But before I got sucked into this world of information, I used to write, for the sake of writing. For the sake of a fleeting moment or of a feeling that I wanted to capture, for the sake of making up stories to see where they would lead.

There was one small exception, about three years ago: I tried to co-write something. It worked like this: each of us would write five lines, then let the other continue. I wrote two parallel texts with two friends. But then, we got stuck, somehow. Probably because it was all too general and there was no core message?!

Whatever. Writing is good for me. I think I'll go back to it. I just found my old account on Agonia untouched. Most of my feeble attempts at 'literary greatness' are in English. I wrote some poems (?) in Romanian too. Must ...continue ...

But not now, I'm really falling asleep here. Tomorrow. Cheerio!

Friday, 16 August 2013

Attic Time

Viața mea e un dolce far' niente momentan. Unul presărat cu reprize organizatorice mai mult sau mai puțin reușite.

Mă uit la filme, mai văd câte-o emisiune, mai citesc câte-o carte, mă mai joc cu copiii.

Am reușit să-l urnesc pe tata să facă ordine în pod, locul miraculos unde-s ascunse atâtea din lucrurile noastre, de la colecția de plăci de vinil până la caietele de fizică dintr-a șaptea. Sunt și multe cărți pe-acolo, desigur. Și colecția de mașini de la gume Turbo (așa zice fratele meu, cel puțin). De fapt, de la pasiunea nepoțelului pentru mașinuțe a pornit totul.

Este și mult praf, dar e mult mai răcoare zilele astea (din fericire), ceea ce-nseamnă că totul e doable. Încetul cu-ncetul, se face oțetul. Oh, goody! 

Tuesday, 13 August 2013

Din înțelepciunea gâștelor

Tot inventariez, încet, dar sigur, și tot mă minunez de câte lucruri regăsesc. Mi-a ascuns mami o grămadă de lucruri într-o parte uitată a unui dulap: cursurile de literatură irlandeză (ce frumos aveam răbdare să scriu cursurile cândva!), cursurile de pedagogie, cursurile de chineză cu Guo Wen Juan din 2003, cursurile de creative writing cu Richard Proctor, cursurile de Irish Gaelic, dicționarul de latină și revista liceului, lucrări corectate ale elevilor de generală din 2006, posterele cu James Hetfield, The Verve și alții, materiale de predare ludică a limbii engleze, notițe despre studii de gen și eseuri literare adnotate. A primit mami niște bombăneli. Până și Istoria literaturii române a lui Călinescu a ascuns-o (mititica de ea!). Ce mai! După bombăneli (că bine le-ai mai ascuns!), mami a primit niște pupici, iar eu am ținut-o tot într-o exclamație de mirare și bucurie pură. 

Am găsit și-o pagină cu citate din Angeles Arrien, pe care le scriu mintenaș uite-aci:

„Din înțelepciunea gâștelor

Formațiile în formă de „V” în care zboară gâștele au devenit un simbol al primăverii, sau al toamnei. Ele nu reprezintă numai o priveliște minunată, ci oferă și o serie de lecții utile pentru noi, oamenii ...

Atunci când o gâscă dă din aripi, creează un curent de aer ascendent pentru păsările care o urmează. Zburând în formație, distanța de zbor crește cu 70% față de zborul unei singure păsări. 

Lecție: Oamenii care împărtășesc o direcție și au simțul comunității pot ajunge mai repede și mai ușor acolo unde își doresc, fiindcă în călătoria lor se bazează unii pe ceilalți. 

Când o gâscă iese din formație, simte brusc că zborul devine mai dificil. Ea revine repede în formație pentru a profita de curenții favorabili creați de stol. 

Lecție: Dacă am avea bun simț cât o gâscă, am rămâne în formația care ne duce încotro vrem. Am fi dispuși să acceptăm sprijin și să oferim sprijin la rândul nostru. 

Când gâsca din fruntea formației obosește, ea intră în formație și o altă gâscă îi ia locul. 

Lecție: Este mai avantajos ca sarcinile dificile și conducerea să fie realizate prin rotație. Ca și gâștele, oamenii depind unii de alții, de abilitățile, forța și îndemânarea lor. 

Când gâștele zboară în formație, ele gâgâie pentru a-și încuraja suratele să mențină viteza. 

Lecție: Trebuie să ne asigurăm că gâgâitul este încurajator. În grupurile în care oamenii se încurajează reciproc, productivitatea este mai mare. 

Când o gâscă este bolnavă sau rănită și iese din formație, ea este însoțită de alte două gâște care o protejează. Ele rămân cu ea până își revine sau până moare. Apoi, ele ajung din urmă formația sau se alătură alteia. 

Lecție: Dacă am avea bun simț cât o gâscă, am rămâne împreună atât la bine, cât și la rău.”

Ei, dacă tot mi-s boboc, sunt boboc de gâscă călătoare.